Ascultă! - conştiinţa mea,
Ce arzi din flacăra de sus,
Dacă doreşti să-mi furi ceva,
Ia tot ce am, ce voi avea,
Dar niciodată nu-mi lua
pe-al meu Isus.

Ascultă! - gândule fugar,
Printre castele şi spelunci,
Chiar dacă ai ajuns murdar,
Nu te porni în sens contrar,
Pe Sfântu-mpărţitor de har
să nu-L arunci.


Ascultă! - limbă, ce vorbeşti,
Mai mult decât poţi să cuprinzi,
Chiar dacă mai îndrugi poveşti,
Adevărate sau băbeşti,
Pe-al meu Isus, cu ce vorbeşti
să nu mi-L vinzi.

Voi, urechiuşe clăpăuge,
Da, tocmai voi să m-ascultaţi !
Nu prindeţi vorba care fuge,
Spre moartea cu a ei coşciuge,
Oricât vrea gura să le-ndruge
să v-astupaţi.

Ascultă-mă ! - smerite nas
în vânt, drept, coroiat, mic, mare,
Stau şi cu tine la taifas...
N-adulmeca, nu fii atras,
de al parfumurilor glas
nici de pahare.

Ascultă ! - periscop dispus
pe-a gâtului alcătuire,
Nu te-arăta prea mult dispus
de-a ridica bărbia sus,
Rotindu-te în sens opus
prea mult spre fire.

Voi umerilor, ascultaţi!
Ce-ngrijorare vă conduce
să incărcaţi, să încărcaţi
păcate? Vă debarasaţi,
acum de ele aplecaţi
mai mult sub cruce.

Voi lucrătoare, ce purtaţi,
Rodul din brazdă către pâini,
Mult, mult prea multe adunaţi,
Nu fiţi ai răului argaţi
vrednice mâini.

Nu vă plecaţi, nu vă-ndoiţi
îngenunchierea de înfrânt
picioarelor! Urcaţi să fiţi,
Alături de cei mântuiţi,
Ce se închină prăbuşiţi
pân la pământ.

Şi mai apoi - inima mea
Ascultă-mă! bătând mereu.
Nu fii deznădăjduit de rea,
Nu mă minţi, nu mă-nţela,
Rămâi mereu comoară-n ea
Tu, Dumnezeu,

Ca dincolo de asfinţit,
La vremea ceasului târziu,
Să ies din lutul prohodit,
Cu trup, suflet şi duh sfinţit
Spre a rămâne în sfârşit
de-apururi viu.