„Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu... Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:14-16)
„Scaunul harului.” Prin aceste două cuvinte expresive, autorul Epistolei către Evrei a exprimat tot conceptul lui, prezenței Domnului și Dumnezeului în această lume.
Ca un Conducător Suveran. Noi „ne apropiem” de scaunul Harului!
În noul Testament este scris, că Domnul Iisus „stă la dreapta lui Dumnezeu după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.” (1 Petru 3:22) Este scris că Iisus „a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte” (Evrei 1:3). Locul ocupat de Hristos – tronul ceresc, unde El stă la dreapta Lui Dumnezeu Tatăl, de unde stăpânește peste toate lucrurile. Mâna Salvatorului străpunsă de cui, ține sceptrul Stăpânului Universului! Și în aceasta este mângâierea noastră, că viața noastră, suflarea ei, și totul, este în mâna Salvatorului Atotputernic! Și măreția Lui trebuie să ne izbăvească de disperare în perioadele dificile, și nu trebuie să ne oprească să venim la El la vreme de nevoie.
Ca o Personalitate, Care este plină de milă, și Care ne dorește doar binele. Tronul Său – tronul harului!
Ca Marele nostru Preot, Hristos ne-a deschis intrarea la Tatăl nostru Ceresc, la mila și îndurarea Lui, tuturor celor, care Îl urmează. De aceea, avem toate motivele să ne așteptăm să primim îndurare și să obținem har pentru vreme de nevoie.
În vechime la unii conducători, nu puteau să se apropie nimeni, în afară de sfătuitorii lor cei mai de seamă (Estera 4:11). Dimpotrivă, ne este poruncit să ne apropiem cu îndrăzneală (semnifică „cu încredere” și „curaj”) la scaunul harului!
De aceea, să apelăm la Domnul și Dumnezeul nostru prin rugăciune. Unii creștini din cauza că trec prin necaz, sunt disperați, și de asemenea, și-au pierdut speranța să primească ajutor în perioada dificilă. Unii se roagă cu sfială, și nu sunt hotărâți să ceară de la Dumnezeu ceea, de ce au nevoie. Alții se roagă ușuratic și fără atenție. Să apelăm la Domnul și Dumnezeul nostru cu un respect deosebit față de El, deoarece El – Împăratul nostru, dar cu deplină încredere, căci El – Dumnezeul, Care este bun, iar tronul Său – tronul îndurării!
Domnul și Dumnezeul meu! Îți mulțumesc pentru că mi-ai curățit păcatele, pentru privilegiul de a veni în prezența Ta dumnezeiască, de a mă apropia de tronul Harului, de unde Tu îmi dai harul Tău, și îndurarea Ta, de fiecare dată, când am nevoie de aceasta! Iar acum, în perioada dificilă, Te rog dă-mi îndurare, și ajută-mă în perioada încercărilor, și la vremea de nevoie, de care am parte! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.
Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opinca
„La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri. Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor şi ochii roabei la mâna stăpânei ei, aşa se uită ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru, până va avea milă de noi.” (Psalmul 123:1-2)