PLÂNSUL LUI IOSIF
Autor: Corneliu Livanu
Album: POEMELE AŞTEPTĂRII
Categorie: Diverse
Iosif plânge după tată, pentru frații lui cei răi.
Doar de Dumnezeu e sigur că-i iubește pe ai săi.
Plânsul lui e ca o rază de speranță și lumină,
Care vine să confirme o emoție deplină.
El adună-n plânsu-acesta visul din copilărie,
Când Părintele din ceruri i-a vorbit din veșnicie.
Însă cine să-nțeleagă un mesaj atât de greu? !
N-avea cine să-i explice decât numai Dumnezeu.
Lacrimile lui curate erau chiar din ceruri sus
Și se-asemănau în totul cu Domnul Hristos Isus.
Au mai plâns în lume sfinții, plângem uneori în gând.
Însă lacrimi ca acestea nu se învechesc nicicând.
Ele povestesc durere ne-nțeleasă uneori,
Numai Dumnezeu din ceruri simte astfel de fiori:
Tu să treci prin suferință provocată chiar de frați! ...
Însă-acum ei vin la tine de-a lor soartă obligați? ! ...
Asta-nseamnă că Stăpânul, dincolo de orice vreme,
L-a încurajat pe Iosif în momentele supreme.
I-au făcut o nedreptate frații lui, dar și străinii.
Cum să mai fii drept pe cale ca ambasador Luminii?
Plânsul celui care plânge e-un răspuns la întrebare
Și-ți aduce fericire când soluții nimeni n-are.
Iosif a simțit protestul firii ce-l făcea stingher.
Dar știa că avocatul său e Dumnezeu din cer.
Nu putea ca să nu plângă, în surdină s-a retras.
Dumnezeu cunoaște totul, îl veghează pas cu pas.
El nu pune preț pe funcții, pe mărimea din Egipt
Când durerea sa cea mare drept în inimă s-a-nfipt.
Plânsu-i curăță privirea de-orice răzbunare rea,
Când i-apar frații în față, neștiind că el era.
Dumnezeu ne urmărește și El este lângă noi,
Dar noi credem că-i departe, chiar când lupta e în toi.
Ei vorbeau despre-al lor frate, despre curiosu-i port.
Însă Iosif îi aude, este viu, nu este mort.
Ăsta-i gândul multor oameni despre Dumnezeu din cer,
Că nu-i vede, nu-i aude, că Se-ascunde în mister.
Dar aceasta e-o minciună, Dumnezeu este prezent.
Și chiar Domnul îți vorbește: „Eu te rog să fii atent!”
Nu e mult și Cel ce plâns-a de durere-n Ghetsimani
Va veni pe nori de slavă, pentru prieteni și dușmani.
Ce tabără vei alege, când te vezi așa cum ești,
Dacă nici chiar până astăzi n-ai vrut să te pocăiești?
Am notat că frații-aceia ce pe Iosif l-au vândut,
Vina, în final, cu spaimă cu toți și-au recunoscut.
Este-acuma rândul nostru: rândul tău și rândul meu
Să ne lepădăm de rele, să-L slujim pe Dumnezeu.
Și atunci când El Se-ntoarce plin de glorii ce nu pier,
El ne-așteaptă și ne ține loc acolo sus, în cer.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/189517/plansul-lui-iosif