Toți cei invitați la Nuntă care-au refuzat chemarea
În zadar atunci vor plânge, nu-și vor mai afla salvarea.
Poate vor găsi o scuză, poate una, poate două.
Dar sentința va fi clară: n-au parte de-o veste nouă.

Adevărul îi surprinde, nu L-au cunoscut în viață.
Nici nu i-au urmat cărarea cu a dragostei povață.
Au știut să epateze, să facă impresii bune,
Însă fără să iubească nici Cuvânt, nici rugăciune.

Omul nostru când se scuză nu spune tot adevărul
Ca Samson și cu Dalila, ce-n final i-a ras tot părul.
Pân-atunci Samson mințise să-și salveze aparența
Ca Dalila lui să creadă că stă bine cu decența.

Omul ce făcuse-o cină i-a poftit pe mulți la masă.
Însă primul dintre prieteni i-a trimis răvaș acasă:
„Eu mi-am cumpărat ogorul și aș vrea să-l văd acum.
Iartă-mă, te rog, amice, că nu pot veni nicicum!”

Al doilea amic declară că-și luase niște boi
Și voia ca să-i încerce, nu doar pe-unul, pe-amândoi.
Iar al treilea când explică, el spune că se însoară
Și nu are timp să vină că-i puțin până deseară.

Invitații-s trei la număr cu scuze acuzatoare
N-au în inimă iubire, nici în piept o stimă mare.
Cum și ce accente punem când venim la rugăciune:
Suntem mulțumiți de sine sau că n-avem fapte bune?

Prin ce-au spus toți invitații omul s-a simțit jignit,
Nu i-au acordat cinstire, nici prea mult nu s-au gândit.
Gazda nu le-a pus condiții și nici taxe nu le-a pus.
Văd astfel asemănarea cu salvarea lui Isus.

Chiar fiii împărăției au fost primii invitați,
Însă au respins oferta cu ifose de-acuzați.
Iată, dar, povestea tristă cu neamul lui Israel
Ce L-a răstignit pe Cruce pe adevăratul Miel.

Voi cei din vecinătate, bine faceți c-ascultați.
Hai, veniți acum la Domnul, ca să fiți și voi salvați.
E un timp de mântuire și-i păcat să-l pierdeți voi
Cât timp ușa-i larg deschisă pentru vremea de apoi.

Iată Nunta minunată se va ține-n ceruri sus,
Nu pe bani sau pe relații, ci-n credința lui Isus.
V-anunțăm că toate-s gata. Domnul vine în curând.
Cei care-L iubesc fierbinte vor zbura cu noi în rând.