Cănd vezi de departe nori negri-n duel,
N-ainte să vină stropii de ploaie,
Un vior porneşte ca un rebel,
Şi-n goana-i turbată aduce cu el,
Şi paie.. şi praf.. şi gunoaie.

El prinde-n vîrteju-i tot cei uşor,
Oricine în jur poate să vadă;
Aduce lucruri desprinse în zbor,
Pleava o-nalţă în sus către nor,
Apoi, de-acolo o lasă să cadă!

Aşa se întîmplă pe calea creştină
Cînd vine şi bate-a-ncercări furtună;
Sînt repede duşi acei ce-s cu vină,
Ce au zidit pe nisip şi pe tină,
Şi n-au ales temelia cea bună!