N-am cântec
autor: Samy Lupu

De ce să-Ți cânt eu, de ce să-Ți dau slavă?
Când norii Îți cântă cu-al lor picurat.
Îmi tremură-ntreaga ființă firavă,
La tunetul lor, sunt chiar înspăimântat.

De ce să-Ți cânt eu, cântări de iubire?
Când păsări Îți cântă cu glasul suav,
Așa cum adoră mireasa pe mire,
Te-nalță cu cântecul lin și firav.

De ce să-ți cânt eu, și noaptea și ziua?
Cănd râuri cu apele lor Te slăvesc.
În freamătul lor, rostesc bucuria
Și-ți spun ne-ncetat, ce mult Te iubesc!

De ce eu să-Ți cânt, în arșița verii?
Cănd mii, milioane de ființe vii,
Chiar de dimineață și-n linistea serii
Înalță spre ceruri, mii de simfonii.

Dar eu ba n-am cântec, n-am timp, n-am cu cine...
Trec zile întregi și nu Te slăvesc.
Aprinde în mine dorul după Tine,
Să-Ți când zi de zi, să-Ți spun: Te iubesc!