Mi-e drag dorul cel de viaţă

Mi-e drag dorul cel de viaţă
Când zorii-aprinşi în licărire
Sub blânda soarelui privire
Şi-ncepe-o nouă dimineaţă
Prin cea de aur... strălucire.
Fără de-aseamăn în mărire.

Mi-e drag de marea minune
Când din ’nălţimea cerului
Căldura o dă pământului -
Ca să existe această lume,
Stârnind enigma gândului
Putere, mărind Cuvântului.

O, e-atâta de fermecătoare,
Sub soarele splendid natura!
Şi-aşa bucură toată făptura
Prin frumuseţea-i creatoare
Ce străluceşte sub armura -
Gliei, împlinindu-şi măsura.

Mi-e drag ca Tatălui Ceresc,
În dragostea Sa Jertfitoare
C-a dat pe Fiul Său salvare,
S-aduc din plaiul pământesc
Cântarea-mi vieţii-n adorare
Pentru dragostea cea mare.

Flavius Laurian Duverna
11 iulie 2019