În târgul cu deșertăciuni

În, , târgul cu deșertăciuni, ,
Ce țin de lumea trecătoare,
Am întâlnit și oameni buni,
Dar și destui lacomi, haini,
Ce cred că-i totul de vânzare.

Pe trei arginți sau pe-o avere,
Îi amăgesc pe mulți sărmani,
Să-și vândă dreptul pe himere,
Conștiința lor pentru-o plăcere,
Virtuților se fac dușmani.

Pentr-un câștig ce-i pieritor,
Fac orișice nelegiuire,
Se vând pe ei și neamul lor,
Vând chiar copii făr de-ajutor...
Vai tristă pustiire.

Mamona este zeul lor,
Cu râvnă mare i se închină,
Mânați de-un duh înșelător,
Duc trai zgârcit, risipitor,
Neîmpliniți cuprinși de vină.

Vai, sunt destui naivi pe lume,
Care se cred emancipați,
Zilnic aleargă spre o culme...
Pentru petreceri, faimă, nume...
Și-ajung să fie subjugați.

Tarabele sunt toate pline,
Găsești de toate la vânzare...
Binele-i rău, și rău-i bine,
Dezmăț total fără rușine,
De cele sfinte lepădare.

Când mă gândesc mă trec fiori...
O, ascultați și mic și mare,
Noi am primit în dar valori,
Virtuți și veșnice comori,
Ce nu au preț, nu-s de vânzare!

Ofertele de pe pământ,
Sunt multe foarte-amăgitoare,
Dar cu Isus în legământ,
Așa cum scrie în Cuvânt,
Comorile-s nepieritoare!

de Teodor Groza
15.07. 2019
Vișeu de Sus