Autor: Paul Tripp, “Milosteniile din următoarea dimineață”

Toată problema este în inimă. Oamenii și împrejurările nu sunt motivul păcatului meu – ei doar pur și simplu arată păcatul, care este ascuns în inima mea.

Dacă vei întreba un băiețel mic, de ce și-a lovit sora, el nu-ți va spune, că a procedat astfel, din cauza păcatului din inima sa. El îți va răspunde: “Ea m-a încurcat.” Dacă vei întreba un adolescent, de ce a întârziat, puțin probabil că își va asuma responsabilitatea. El îți va spune o istorie lungă, cum pe drum a avut loc un accident, apoi, cât de mult era nevoit să aștepte, până când a trecut trenul, și cum drumul pe care mergea a fost inundat.

Dacă vei întreba un tată, de ce tot timpul se mânie, el nu-ți va spune, că motivul este: egoismul și iritarea lui. El îți va spune, copii sunt de vină: ei pur și simplu îl scot din sărite.

Dacă vei întreba o femeie nemăritată, de ce este atât de deprimată și nemulțumitoare, ea nu-ți va spune, că motivul este invidia din inima ei.

Dacă vei întreba un bătrân, de ce este atât de aspru, și pretențios, el nu-ți va spune, că supărarea i-a împietrit inima.

Când facem ceva rău, suntem tentați să căutăm motivul faptelor noastre, nu în noi înșine. “Aceste ambuteiaje pe drum mă irită,” “Șeful meu, veșnic mă provoacă.”

Este o erezie foarte comodă. Este plăcut să gândești, că tu nu ești sursa problemei. Doar că aceasta nu este adevărat. Întotdeauna suntem tentați să găsim scuze pentru purtarea noastră, dar în Predica de pe munte, Iisus a arătat la esența adevărată a tuturor lucrurilor: “Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi... Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii... ” (Matei 5:21,22)

Mai înainte ca păcatul să se manifeste în purtare, păcatul ia naștere în inimă. Aceasta înseamnă, că problema noastră cea mai mare este în inimă, ci nu în exterior. Anume răutatea din inima mea mă leagă cu răutatea din exterior. De aceea, trebuie să recunosc, că eu sunt cea mai mare problemă, pe care o am!

Recunoscând aceasta, prin aceasta spun, că trebuie să fiu salvat nu de la oameni, sau de la împrejurări. Am o mare nevoie de har (dar nemeritat) – unicul, care mă poate salva de la mine însumi!

Pot să evit anumite situații, dar nu sunt în stare să fug de mine însumi. Anume din acest motiv, în Psalmul 51, David se roagă, ca Domnul să-i zidească o inimă curată.

Harul Lui Dumnezeu – harul, care schimbă inima, și este o noutate foarte bună!

Îți mulțumesc, Doamne, pentru harul tău, care mă schimbă din interior! Am o foarte mare nevoie de el, văzând cât de stricată este inima mea, cât de amară este rădăcina păcatului, care trăiește în ea! Nu am putere să schimb această inimă. De aceea, Te rog: Iartă-mă. Curățește-mă de orice nelegiuire prin Sângele Lui Iisus Hristos. Zidește-mi în mine o inimă curată, Doamne, și sfințește-mă pentru ca să împlinesc voia Ta! În numele Lui Iisus Hristos, Domnul și Salvatorul meu. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autorul rugăciunii: Igor Opinca

Dă-mi o inimă bună, ca să păzesc poruncile Tale!