Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:

- Eu sunt... bum!... bum!... butoiul
care bubui pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz
sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!...

Şi-ai casei au sărit năboi
cu păhărelele,
zicând glumeţ:
- Hai, dă-ne-o probă, măiastre vorbăreţ.
- Bum!... Bucuros!
Vă dau!
Dar... mai domol!...
Căci, să vedeţi...
pentru moment,
sunt gol...
- Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
- Nu pot
Sunt plin.

Şi s-au umplut paharele de vin!...

Şi-acum
MORALA-şi dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbeşte doaga de butoi,
ci conţinutul...