„Unde ți-e dus Preaiubitul,
Aleaso, cea mai frumoasă?
Dorim să-L găsim pe Promisul,
Să-i fim și noi Mireasă!”

„-Eu sunt a Iubitului tainic,
Și simt cum visează la mine,
Când Își paște turma, harnic
Și-mi culege crini, în grădină, , ,

Din straturi de miresme sfinte,
Mi-alege, cu drag, scumpe flori,
Mi le dă ascunse-n cuvinte:
Mă laudă c-am ochi tulburători,

Părul mi-l compară cu turme
De dulci căprioare zglobii;
Să pășesc zi de zi pe-a Lui urme,
E tot ce-am dorit a trăi!”

„-Ești ca o frumoasă cetate,
Plăcută ca Ierusalimul,
Însă, de temut -ca o oaste!”
„Așa mă alintă Divinul... .

Dinții mi-i numește albi miei
Gemeni, din fertile mioare,
Rodii îi par obrajii mei,
Sub văl, în îmbujorare... "

„-În palat țin zeci de regine,
Fecioare m-așteaptă în ceată,
Am multe concubine,
Dar tu ești de toți lăudată:

Ca soarele în zori de curată,
Cât luna de maiestuoasă,
Porumbiță imaculată,
Ești o oaste primejdioasă!

Livada mea cu nuci, verdeață,
Via mea dragă, ai înmugurit?
Cu mine nu ești îndrăzneață
Și rodiile-obraji ți-au înflorit... ”.

„Întoarce-te, regală Iubită,
Întoarce-te, din nou să te privim!”
„De ce priviți la Sulamita
Ca la o fată din Mahanaim?”