Fiul nerisipitor

Pasea alene, pe poteca dinspre camp,
Spre seara, obosit, se intorcea acasa,
Plutea in aer veselie, dansuri, cant…

Vitelul ingrasat, statea gatit pe masa.

Nedumerit el intreba ce se intampla;
De ce e tristul meu parinte astazi bucuros?
Cine-i acest sarbatorit pe care il contempla?
E al tau frate ce s-a ‘ntors acasa sanatos!

Si tu te bucuri cu acest nenorocit?
Ti-a risipit averea… si… de el iti pasa?
Din dragoste de “lume” el te-a parasit!
Oh, da... dar astazi, fiul meu s-a ‘ntors acasa!

Si lui i-ai pus inel in deget?
Si cu sandale noi l-ai incaltat?
Eu ti-am slujit ca rob fara de preget,
Ah Tata... sunt atat de suparat!

Nu inteleg, si nici nu pot sa cred,
Am vrut si eu cu prietenii sa ma distrez,
Dar nu mi-ai dat parinte, nici macar un ied,
Eu am fost bun ca sluga, rob… doar sa lucrez?

Oh, drag copil, cat poti fi de gresit,
Tot ce-i al meu este al tau pe veci,
Tu vei fi-ntotdeauna fiul meu iubit,
Si vesnicia langa mine-o sa petreci!

Vino si tu, sa ne inveselim cu toti,
Cu ingerii din ceruri intr-un glas,
Ca al tau frate azi a inviat din morti,
Copilul meu pierdut, s-a ‘ntors Acas’!