Cobor adânc în pieptul meu...
Ce rece e altarul Tată!
Cărbunii parcă s-ar fi stins
Abia mai pâlpâie pe vatră...
În inima cândva fierbinte
În care locuia iubirea
Acum e toamnă și e frig
Și simt că stăpânește firea.
Din când în când o rugăciune
Timid, se-nalță către cer
Cuvintele sunt seci Părinte
Se înfiripă și-apoi pier
Și nu mai au putere Doamne
La poarta cerului să bată
Și plâng uitate într-un gând
Ce nu se va-ntrupa vreodată!
O, Tată... mâna de-ai întinde
Să mă atingi prin Duhul Sfânt
Poate în inima de gheață
Ar înflori al Tău Cuvânt
Și-ar da lăstari de frumusețe
De pace, dragoste și dor
Iar din altar s-ar naște cântec
Și aripi pentru rugă-n zbor!

Vulcan-12-08-2019
Mary