A-ngălbenit o frunză...

A-ngălbenit o frunză la cais
Sub somnul dulce-al unui vis,
Şi-n fiecare zi o văd altfel -
Ea pare-a fi de-un alt model
Faţă de celelalte, din frunziş.

Dar de ce s-a schimbat oare,
C-o aşa de-o tristă înfăţişare?
Şi-a terminat stagiul cântării
Din timpul dulce-al fremătării
La briza de vânt pe răcoare?

Poate că şi-a-mplinit menirea
Aşa cum i-a fost rânduirea -
Când de pe ram în primăvară
A dat semnalul c-o s-apară,
Şi-a anunţat... dezmugurirea...

Şi ce frumoasă a fost ivirea
Când şi-arătau împodobirea
În culori scumpe de smarald
Ce-n zilele cu timpul cald -
Frunzele-şi ’nălţau privirea!

În cor, la brizele cele de vânt
În freamăt se-ngânau în cânt
Când le-adiau spre răcorire,
Când toate-n dulcea glăsuire
Vesteau că-i viaţă pe pământ.

O, e tristă acum îngălbenirea
Căci şi-a-ncetat în cor unirea,
Şi n-or mai fi nici multe zile
Până când trista despărţire -
Va spune c-a sfârşit menirea.

Făcându-şi partea de lucrare
Nu şi-a pierdut dorinţa mare
Pentr-un nou an de bucurie -
Chiar de va fi cuprinsă-n glie
Topindu-se spre transfomare.

Flavius Laurian Duverna
13 august 2019