„Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Psalmul 119:50)

Când se află în necaz, creștinii au o mângâiere deosebită. „Aceasta – spune David – mângâierea în necazul meu.” Pune accent pe „aceasta” - ci nu pe mângâierea din partea altor oameni. Bețivul își golește paharul și zice: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu.” Cel zgârcit își ia portmoneul și ascultă sunetul banilor – o sunetul acestor monede de aur! El exclamă: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu!” Majoritatea oamenilor au cutare sau cutare mângâiere. Unii găsesc mângâierea la oamenii, care au compasiune față de ei, care sunt amabili cu ei, în cugetări filosofice; dar astfel de mângâieri, de obicei nu sunt suficiente, atunci când vin încercări dificile. Dacă oamenii necredincioși și lumești, vorbesc: cutare vorbă sau cutare: „Aceasta – mângâierea mea,” - atunci creștinul se scoală și spune, ținând în fața lui, Cuvântul Lui Dumnezeu, plin de făgăduințele abundente: „Aceasta – mângâierea mea în necazul meu!” El nu se rușinează de aceste mângâieri; este evident, el preferă mângâierile lui, mai presus de celelalte mângâieri, și cu bucurie exclamă: „Aceasta – mângâierea mea.”

Poți să spui la fel? „Aceasta – promisiunea Lui Dumnezeu – mângâierea mea!”? Unii creștini pot să explice, ce reprezintă aceste mângâieri. Mulți creștini, totuși primesc mângâiere din Cuvântul Lui Dumnezeu și de la credința în Iisus Hristos, dar cu greu pot să spună, din ce sunt alcătuite aceste mângâieri. Mulți nu pot să explice aceste mângâieri, dar ei se bucură de ele. Mai bine să guști mângâierea, decât să fii în stare s-o explici, dar este bine, dacă are loc și una și alta, așa încât cel credincios poate să-i zică prietenului său: „Ascultă-mă, iată ce doresc să-ți spun: Aceasta – mângâierea mea!”

Dragi prieteni, căutați în necazuri mângâierea în Cuvântul Lui Dumnezeu. Cercetați Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru ca să fiți în stare să apucați făgăduințele prețioase, care vă vor putea mângâia în situația voastră.

Charles Spurgeon

Cuvântul Tău, Doamne, într-adevăr îmi dă viață! M-a făcut viu, când am fost mort în păcate; deseori m-a hrănit, când am fost fără viață în slujire; m-a îndemnat la bine, când am fost răcit și nu-mi păsa de toate. Căci Cuvântul Tău, atunci când era nevoie mi-a dat viață, și încă m-a mângâiat, Dumnezeule! El are puterea să mângâie în necazuri, în întristările mele, este în stare să mă liniștească în orice situații, și în orice împrejurări! Slavă Ție pentru credincioșia Ta, pentru făgăduințele Tale, care sunt prețioase pentru sufletul meu! În numele Lui Iisus Hristos! Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autorul rugăciunii: Igor Opinca

„... cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele... ” (Ieremia 15:16)