Pe mare tu ai plecat,
Să ajungi la limanul mult visat
Și ai început să cârmuiești în dată,
Corabia ce te va duce acasă.

Ai început să vâslești în dată,
Pe marea ce nu era învolburată
Vâsleai ușor și minunat,
Căci valurile nu erau împptrivă și te-ai descurcat.

Și îndepărtându-te de țărm în dată,
Marea era tot mai neagră
Și adâncimea creștea,
Pe măsură ce corabia înainta.

Și vâsleai în dată și în dată,
Pe marea neagră catre casă
Acolo unde Domnul a promis,
Căci dacă ajungi ești în paradis.

Marea, e tot mai calmă
Și corabia parcă alunecă cu viață
Parcă, prinde viteză pe cărarea sa,
Ajungând mai repede în portul unde va ancora.

Și mergând și mergând în dată,
Un mic nor spre apus se arată
Dar în seamă nu l-ai băgat,
Căci corabia ta plutea cu drag.

Iar, tu mergând în continuare
Norul tot mai mare se face
Și dintr-un nor mic și minunat,
Se face unul negru cu ploi și vânturi de purtat.

Tu vezi căci în fața ta se arată,
O mare furtună în dată
Și corabia ta plutește neîncetat,
Către furtună exact.

Dar, iată căci până la furtună mai este un pic
Și valurile în corabia ta deja au lovit
Corabia începe a se clătina în dată,
Fiind cu tine la cârma din față.

Acuma, depinde cât ești de iscusit
Și cât de mult din Cuvântul Domnului te-ai instruit
Căci Cuvântul te ajută în dată,
Să cârmuiești corabia în valurile ce se arată.

Și valurile tot mai mult se arată,
Ba mai mult bate și vântul din față
Corabia ta e clătinată tare,
Înaintând spre furtuna ce-a mare.

Dacă ști să cârmuiești în dată,
Corabia pe valurile vieți ce o brăzdează
Atunci tu te-ai descurcat,
Ai fost scăpat de valurile ce s-au arătat.

Și fiindcă ai fost stăpân pe a ta viață,
Corabia plutește pe valurile ce o brăzdează
Și se aruncă parcă și mai avântată,
Spre furtuna ce se arată.

Și iată, căci furtuna a venit
Ploaia, grindina și vântul au sosit
Au venit artăgând după ele în dată,
Batjocura, ocara și hula ce se arată.

Dacă nu ești stăpân în dată,
Pe cârma corabiei să o duci acasă
Ploaia, grindina și marea învolburată,
Te v-or scufunda unde viermele lor nu moare niciodată.

Tu, dacă ești înarmat
Cu Cuvântul Domnului ce ți l-a lăsat
De la cârma corabiei nu vei pleca,
Și vei înfrunta furtuna grea.

Dacă vezi căci vântul te bate în dată,
Și grindina te apasă
Să nu spui în inima ta,
Mă duc să mă ascund până trece furtuna ce-a grea.

Căci dacă ai plecat și te-ai ascuns,
Și de la cârma corabiei ai dispărut
Și fiindcă nu mai era nimeni la cârmă în dată,
Corabia se îndepărta de traseul stabilit odată.

Și după ce vânturile s-au liniștit,
Și furtuna a pierit
Ieși și tu din ascunzătoare în dată,
Căci a trecut furtuna ce-a neagră.

Și când vi din nou în dată,
La cârma corabiei ce a-i lasat-o liber odată
Mare va fi surprinderea ta,
Să vezi unde a ajuns ea.

Corabia mult s-a îndepărtat,
De la limanul spre care odată ai plecat
Și portul unde corabia te-a adus
E departe de viața ce ai ți-ai propus.

Dacă, stăteai la cârmă în dată
Și nu părăseai locul unde Domnul te-a pus odată
Atunci corabia ajungea,
În portul unde ți-ai propus cândva.

Ia aminte la ce ai auzit,
Și stai la cârma corabiei chear dacă ești chinuit
Dacă ai lăsat cârma din mână încă odată,
Vei fi departe de casă.

Stai acolo unde ai fost așezat,
Și ține bine de cârmă să fi slavat
Și dacă de cârmă nu vei lăsa,
Isus Hristos te va aștepta.

Amin