Pocnind din tunete vestind furtună,
Pe fața lumii neguri se-mbulzesc,
Și cresc cu-mpletituri perfide, cresc,
Și-n jurul lor primejdii noi se-adună.

Pe drumul vieții înghițit de bezne
Drumeți se rătăcesc debusolați,
Și-n mlaștina cu ochii bulbucați
Se-afundă -ncet, încet mai sus de glezne.

Salvarea lumii este în lumină
Și-n drumul drept prin adevăr trasat;
Este urgent, nu e de amânat,
Ieșiți la drum cu torțele în mână!

Tu porți în tine magica scânteie,
Cunoașterea de Cer, de Dumnezeu,
Și poți să-aprinzi pe drumul nopții greu,
Nu doar făclii, ci ample curcubeie.

E sarcina acelor care știu,
A celor care poartă-n ei lumină,
Să spună că-n curând are să vină
Acel ce-a înviat și este viu!

Asumă-ți rolul și-nțelege bine
Că tu ești astru, nu ești licurici,
Să dai lumină-n jur, acum și-aici,
Și... nu uita: Cristos este cu tine!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 2 septembrie 2019