De ce-am nevoie oare de-atata bogatie?
Cand,TU Isuse Doamne,n-ai vrut sa fi bogat...
De ce mandrii desarte cararea mi-o imbie,
Cand drumul umilintei,Tu Rege,l-ai urmat.

Ce straniu mi se pare sa stiu ca am atatea,
Ce n-au nici o valoare in cumpana din cer
C-am strans zadarnic lucruri ce mi-au sleit puterea
Cladind nisip de vise,ce praf se fac,si pier.

Ce straniu mi se pare,sa am o casa mare,
Cand stiu,ca Tu,adesea,n-aveai macar un pat.
Ciudat!Eu stau in tihna si multi imi dau onoare
Iar Tu,Stapanul lumii,erai un alungat...

Si multe vanturi aspre Ti-au fluturat obrajii
Si lacrime amare varsatai in pustiu.
Iar noi,la mese pline,petrecem fara grijuri
Ce multi crestini Isuse,de lacrimi nu mai stiu.

Ne-a inrobit confortul,si banii...ne indoaie.
Si-am vrea mai mult sa strangem in pumnul nostru mic.
Secatuim pamantul de aur si gunoaie
Si doar avem atatea,iar Tu,n-aveai nimic.

Ai adunat pe drumuri,saracii si descultii.
I-ai invatat iubirea,si ei,Te-au ascultat.
Cu vamesii la masa ai stat,Stapanul lumii,
Cu pacatosii-n strada,si nu te-ai rusinat!

Iar noi,trasam prin lume urme fara capat
Ne strangem intre palme furtuni de valuri reci.
Ne-am inaltat statui si ne-admiram portrete
Iar inimile-s goale,pustii santem,si seci...

Arata-mi drumul slavei ce duce-n vesnicie,
Cararea biruintei ce-o dai celor ce plang...
Invata-ma ca pacea o dai in stamtorare,
Ca roadele rabdarii,in lacrime se strang.

Ca dragostea e aur...e cel mai scump tezaur
Dar n-are stralucire fara lucirea Ta.
Si-ajuta-ma,ca-n toate,sa caut umilinta
Ca numele Tau,Doamne,sa-l pot glorifica.