Cu mai mulți ani în urmă o femeie în vârstă din Korea fusese convertită. Misionarii au învățat-o tot ce au putut, înainte de a pleca să ducă Evanghelia în alte locuri. După mai multă vreme, unul dintre misionari se întoarse în locurile acelea și nu uită s-o viziteze pe noua credincioasă. În lungile conversații purtate cu ea, femeia îi povesti cu entuziasm una din biruințele ei:

“După ce ai plecat, am rămas singură în coliba mea, pufăind din vechea mea pipă și gândindu-mă la minunata istorie a Evangheliei și la dragostea Mântuitorului pentru mine. Cum mă gândeam la El, am simțit în inima mea că nu era frumos să stau aici împreună cu El (tu mi-ai spus că El va fi cu mine) și să fumez singură, bucurându-mă numai eu de pipa mea. Așa că I-am întins pipa, invitându-L să o împartă cu mine.

Câteva zile mai târziu, mi-a venit în minte că pipa era foarte veche și murdară, iar El este atât de curat și de sfânt. Nu era potrivit să i-o ofer. Astfel că am continuat să fumez singură. Asta a mai durat o vreme. Apoi, mi-a venit în minte un alt gând: “Dacă pipa este prea veche și murdară, ca să i-o pot oferi Lui, atunci cu siguranță că nu-i potrivită nici pentru mine, ucenica Lui”. Cu această convingere, am aruncat pipa odată pentru totdeauna, zicându-mi: “Dacă nu-i demnă de El, atunci nu poate fi potrivită nici pentru mine”. De atunci nu mai fumez.

http: //agapianus. wordpress. com