Cand zorii se inalta spre-o noua dimineata,
Prin stropii de lumina, Tu imi zambesti din soare,
Si simt cum Mana-Ti Sfanta, duios, pe a mea fata,
Prin vantul ce adie, ‘mi-aduce alinare.

Pe straluciri de ape zaresc Divinu-Ti chip,
Impodobesti adancul, coral langa coral,
Esti langa mine-aproape, in bobul de nisip,
Si simt a Ta prezenta in fiecare val.

Ti-ai inmuiat condeiul in tot ce ma-nconjoara,
Si ai tesut din veacuri, si nori, si curcubeu,
Si cant de pasari albe, in prag de primavara,
Si astrele grandioase lucind la apogeu.

Iar cand se lasa seara Te vad in asfintit,
M-astepti sub clar de luna in fiecare noapte,
Si stelele-s geloase de cat sunt de iubit,
Ma-ngropi in fericire cu ale Tale soapte.