Îți scriu acum, Părinte-al veșniciei
Pe-o frunză ce-a uitat să ruginească...
O prind în palme... o dezmierd cuminte
Și o trimit spre patria cerească.
Ți-am scris acolo Doamne despre doruri
Ce frâng adesea inima-mi slăbită,
Ți-am scris de cămăruța mea umilă
Unde Te-aștept în fiece clipită.
Cu mâna tremurândă-am scrijelit
Pe frunza verde versuri și poeme...
Cu gândul am pictat o melodie
Ce-n nopți târzii în taină-o să Te cheme
Și vreau cumva, pe-o lacrimă fierbinte
Despre iubire Doamne să îți scriu
Să-Ți spun că lumea a uitat-o Doamne
Și teamă mi-e că poate fi târziu
Căci văd în jurul meu atâta ură
Și-atâtea inimi care sunt de gheață
Parcă-au uitat că dragostea-i esența
Parcă-au uitat sublima ei dulceață...
Ici, colo câte-un suflet se mai roagă
Cu ochii ațintiți spre veșnicie
Și-atunci iubirea tinde să-nflorească
Cu flori de cânt, de dor și bucurie...
O, Doamne... fă din toamna ce-a venit
O scară către patria cerească
Îți scriu acum cu-a inimii bătaie
Pe-o frunză ce-a uitat să rugineacă...

Vulcan-12-09-2019
Mary