Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” (Iov 2:6)

Iov a luat cuvântul şi a zis: ... Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale... ” (Iov 6:1; 7:20)

La început, Iov a avut tot, ce-și dorea: familie, prieteni, sănătate, foarte multe bunuri materiale, și o credință tare în Dumnezeu. Apoi, într-o singură zi, a pierdut toată averea sa, pe robii săi, ba chiar pe copii săi. În curând, după aceasta, și-a pierdut sănătatea. L-a părăsit Dumnezeu? A fost pedepsit pentru păcat? Oare într-adevăr Dumnezeu îl iubește pe Iov? Cum poate El să iubească, dacă a permis așa împrejurări groaznice, ca acestea?

Să știi, că cel mai mult provoacă suferință acest fapt, pe care îl știi: într-adevăr Îl iubești pe Dumnezeu, și de aceea nu poți înțelege, ce dorește să-ți spună prin aceste suferințe în viața ta.

Dacă dragostea ta s-ar fi răcit, atunci avea să înțelegi, de ce rugăciunile tale au rămas fără răspuns. Dacă L-ai fi părăsit, atunci, probabil, ai fi înțeles, de ce a permis ispita și nevoia în viața ta. Dacă avea să faci vreun păcat mare, și dacă L-ai fi neglijat pe Dumnezeu, atunci ai fi înțeles, de ce El a permis, ca să ajungi în acest întuneric duhovnicesc. Dar, probabil, nu faci toate acestea, ci te stăruiești să împlinești voia Lui. Ai fi dorit să-I fii pe plac Lui Dumnezeu și să-L slujești toată viața ta. De aceea, suferințele îți provoacă deprimare, încât este insuportabil. Ești confuz(ă) și te întrebi, ce n-ai făcut corect? De ce cu oameni buni se întâmplă lucruri rele? Unii încep să se îndoiască, totul este în ordine cu viața lor duhovnicească, dar uneori cu mintea. Undeva, înnăuntru, cineva șoptește: “Probabil, așa merg treburile în viața mea, din cauza că Dumnezeu nu mă mai iubește. Probabil, nu-I plac Lui, dacă atât de aspru mă pedepsește.”

În ziua de azi, mulți echivalează dragostea Lui Dumnezeu, și îndurarea Lui cu propășirea și cu prosperitatea materială. Ei nu pot să-L vadă în întuneric pe Dumnezeul milostiv, suveran, cu Care s-a întâlnit Iov, ei văd, precum prietenii lui Iov, doar un om, care n-a ascultat. Aceasta este anume, ceea ce dorește să facă vrăjmașul. Vrăjmașul dorește să ne orbească în așa fel, ca noi să nu-L putem găsi pe Dumnezeu, când trecem printr-o experiență tragică în viață. El dorește, ca să renunțăm la credință și să-L lepădăm pe Dumnezeu. Căci, doar la aceasta putem să ajungem, prin cugetări logice, punându-ne întrebări de tipul “De ce? !” fără ca să primim vreun răspuns.

După ce Iov a pierdut toată averea sa, slugile, copiii, și sănătatea sa, el a păzit credința în Dumnezeu. Pentru că, credința adevărată există indiferent de bunăstarea lumească, și rabdă în vremea pierderilor. “Iată, El mă ucide, dar tot voi nădăjdui; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.” (Iov 13:15) Este lecția principală pentru noi, până când suntem vii pe acest pământ, printre boli, moarte, și catastrofe. Putem să ne încredem în Dumnezeu, în aceste necazuri extreme. Să ne încredem, chiar și atunci, când pare, că Dumnezeu “parcă merge împotriva noastră, ca un vrăjmaș.”

Căci, ca să ai o atitudine corectă față de suferințe – nu înseamnă să afli direct motivul lor, ci să înțelegi, Cine este Dumnezeu! ! ! ... El – vrednic de încredere! Aceasta este ceea, ce ne ajută să ne păstrăm curați, sub presiune, când viața pare insuportabilă, și nedreaptă.

Încrede-te în Dumnezeul Atotputernic, când nu poți înțelege, de ce treburile în viață merg rău. Învață-te să-L vezi pe Dumnezeu în întuneric, să-L vezi pe Domnul prin lacrimi, când oamenii te vor vedea, și te vor învinui “de păcate.”

Să rămâi în necazuri, credincios (credincioasă) Celui Preaînalt, este mult mai important, decât să înțelegi motivul acestor necazuri. Deseori, oamenii nu văd sensul chinurilor, de care au parte, dar Cel Preaînalt nu este obligat să explice, de ce El le permite, căci El este Suveran și un Creator Atotputernic, Care nu dă nimănui socoteală de faptele Lui. “Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El? Cine Îi cere socoteală de căile Lui şi cine îndrăzneşte să-I spună: ‘Faci rău’?” (Iov 36:22-23)

Dumnezeu nu i-a zis Lui Iov, că el este pedepsit pentru păcate, sau că este pentru binele lui. Știm, din capitolele 1-2, din cartea Iov, că Iov a suferit, nu din cauza că a fost mai rău decât ceilalți, ci din cauza că era mai bun. Iar credința lui răbdătoare și statornicia lui, a permis ca scopurile Lui Dumnezeu să triumfe asupra speranței diavolului. Iov și mai mult, decât în trecut, S-a apropiat de Dumnezeu (Iov 42:5).

Toți vom trece prin pierderi în viață. Până când Domnul nu ne va lua acasă, vom trece prin moartea celor apropiați, prietenilor, și rudelor noastre. Partenerii de legământ, fiii, și fiicele noastre pot să moară mai devreme decât noi. Durerea, din cauza acestor pierderi, nu poate fi închipuită. Dar, fie ca sufletul nostru să recunoască, că oamenii apropiați, și persoanele dragi, aparțin de la început, mai mult Lui Dumnezeu, decât nouă. Domnul ne dă mila Sa pentru “ca să ne folosim pentru o vreme;” El nu renunță la dreptul Său pentru acest dar. ‘Și a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”’ (Iov 1:21)

Dacă ne încredem în Dumnezeu doar atunci, când împrejurările sunt în conformitate cu standartele noastre, cu privire la dreptate, atunci nu ne încredem în Domnul pe deplin. Dar Dumnezeu ne îndeamnă să ne încredem în El pe deplin, sincer, și fără nicio îndoială!

Ține-te strâns de Dumnezeu – iată ce te va întări, în vremea pierderilor.

El dorește, ca noi să știm, că El este Unicul nostru adăpost, El este unicul, Care mângâie, doar El este Acela, Care poate să ne ridice în vremea disperării, durerii, și suferințelor. Când ai pierdut totul, Îl ai pe Dumnezeu. Doar El unicul, are autoritatea să te izbăvească.

Fie ca rugăciunea noastră să fie:

Doamne, învață-mă să mă ridic de-asupra împrejurărilor dureroase, mă închin înaintea Ta, Dumnezeul Cel viu. Dacă voi păzi credința, după ce voi pierde restul, la urma urmei, Tu mă vei binecuvânta în așa fel, care mă va înălța și Îți va aduce slavă Ție. În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca