Un gospodar
a semănat un pom de cais -n grădina sa,
Cu gândul la caise coapte,
ce-n vară le va savura.
L-a îngrijit, săpat, udat în jur,
Să crească bine, drept, curat,
Iar pomul a înflorit și a rodit,
Așa cum omul în răbdare l -a așteptat.
'L vedea cum se-ndrepta înspre lumină,
citind ades sub el Psaltirea,
Și tare bucuros era
gândind unde -i va adăposti rodirea!
Dar... un roi de viespii și-au făcut,
Un cuib de lucru-n caisu-i roadă,
Și-n timpul negândit de scurt,
Peste rodire-au dat năvală!
Plângea în suflet bietul om,
Cu ochii înspre cer cu inimă-ntristată,
De mila caisului iubit,
Și roada lui stricată...
A înțeles atunci-ntristat,
Că în grădina ce-o-ngrijești,
Pe lângă-albini, mai vin și;
Musafirii nepoftiți, ca-n tristele povești...

Alexandrina Tulics-18 septembrie 2019