A venit un gând viclean
Și a pus în pieptul meu
O sămânță de-ndoială:
”Chiar există Dumnezeu?
Spune-mi, tu nu vezi în jur
Câtă ură și durere?
Nu vezi dragostea cum plânge
Alungată și-apoi piere?
Nu vezi oamenii ce-alergă
După faimă și averi?
Cine mai privește astăzi
Către cer să ia puteri?
Bolile sunt tot mai multe
Și mai grele... fără leac...
Sunt războaie... sunt furtuni
Oamenii privesc și... tac!”
Inima, adânc în piept
Speriată îmi tresare:
”Dumnezeu să nu existe?
El mi-a dat eliberare!
Eram oaia rătăcită
Printre spini și mărăcini
Dar S-a îndurat de mine
Și m-a luat dintre străini
M-a suit pe Stâncă sus
Rănile mi-a oblojit
Și cu Glas duios și dulce
Mi-a șoptit că sunt iubit!
Pentru ură și durere,
Pentru boală și război
Nu e Domnul vinovat
Vinovații suntem... noi!
Am uitat povața sfântă
Ce ne-nvață să iubim!
Am uitat să mai iertăm
Și în pace să trăim!
Gând viclean... te du departe
La mine nu te opri
Căci eu am pe Dumnezeu
Ce mă-nvață a iubi!”

Vulcan-22-09-2019
Mary