Este o diferență între omul făcut în Eden și omul născut din nou în Hristos?
Da există diferență. Omul FĂCUT în Eden este din pământ, pământesc, omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc așa sunt și cei pământești; cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Când omul pământesc a căzut de la fața lui Dumnezeu, s-a deschis o prăpastie între el și Creatorul lui, care nimeni nu mai era în stare s-o închidă, ca din nou omul să aibă acces la Dumnezeu. Era vorba de Cuvântul lui Dumnezeu spus, că atunci când omul va călca porunca Lui, va muri și asta era dreptatea, care trebuia respectată. Păcatul cerea pedeapsa omului, care nu putea fi plătită și satisfăcută decât cu Sânge Sfânt. La cruce Isus a plătit prețul întreg murind pentru păcatul întregii omeniri, dând șansa fiecărui om la viață prin învierea LUI din morți. Fiecare om atunci când crede această veste bună împlinită la cruce, moare față de lume împreună cu Hristos și primește viața învierii, prin învierea lui Isus din morți, pentru o viață biruitoare, împreună cu Hristos. SĂMÂNȚA dumnezeiască a luat chip în el, a primit natura LUI. Noi ca Trup al LUI, cu o identitate cerească, care trăim pe pământ ca în cer, suntem mădulare ale Trupului Lui, carne din carnea LUI și os din oasele LUI. Efes. 5:30. Nașterea din nou făcută de Duhul Sfânt în duhul nostru, ne-a făcut UNA cu Dumnezeu fiind îmbrăcați cu Hristos și ascunși cu El în Dumnezeu. Suntem născuți nu din sânge, ori voia unui om, ci din Dumnezeu, născuți dintr-o SĂMÂNȚĂ care nu putrezește, din Cuvântul Lui. Duhul și Cuvântul ne-a născut de sus și prin credință suntem și păziți de puterea LUI în acest proces de maturizare în care am intrat, împreună cu Duhul Sfânt, pentru înnoirea minții noastre. Ne-am învoit cu Dumnezeu să lucrăm împreună cu El la desăvârșirea în Hristos, a sufletului și a trupului nostru, după sfințirea și neprihănirea lucrată de Duhul în duhul nostru, ca oameni noi în Hristos. Sufletul și trupul trebuiesc curățate de rămășițele omului vechi, pământescul din Adam, întărite în mintea noastră, fiindcă noi nu mai suntem pământești, ci duhovnicești, cerești, fiindcă Duhul Lui locuiește în noi. Hristos ne vrea întregi la venirea LUI, duh, suflet și trup și această lucrare se face prin Duhul, când toate faptele trupului condus de mintea neînnoită prin duhul le dăm morții și eliberăm toate mădularele noastre, făcându-le roabe neprihănirii lui Hristos. 1 Ioan 3:8b-9 zice:
”Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește, pentrucă SĂMÂNȚA Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” 1 Ioan 3:8.
Nu poate păcătui! Cine din noi nu poate păcătui? Duhul nostru nu mai poate păcătui, este CERESC, SĂMÂNȚĂ din Dumnezeu. Scopul unui om ceresc pe pământ este să aducă Împărăția pe pământ ca în cer, trăind în fiecare zi această realitate a lui Hristos în sufletul și trupul lui. Toată această învățătură este de obârșie cerească și duhovnicească, de aceea nu poate fi pricepută de omul firesc, pentrucă trebuie pricepere duhovnicească, cerească, ca să o înțelegi. Al doilea Adam, adică Isus nu a venit ca suflet viu, ci ca duh dătător de viață. Cei ce L-au primit în viața lor sunt și ei duhuri dătătoare de viață, fiind UNA în Hristos. Din inimile lor curg râurii de apă vie și toți cei dornici pot fi aduși la viață, prin noi, fiind Trupul lui Hristos pe pământ, care sunt ceea ce zice EL că sunt, și fac ce zice El să facă. Diferența între omul făcut în Eden și omul NĂSCUT din NOU este mare. Omul născut din nou se hrănește din pomul vieții și nu-i interesat de pomul cunoștinței binelui și răului pentrucă cunoștința de Dumnezeu i-a luminat conștiința deplin, a pus în el poruncile LUI și a scris în inima lui Legile LUI, făcându-l conștient de identitatea lui în Hristos, trăind o viață din belșug, din cer, pe pământ. Adam a fost făcut ”un suflet viu”, luat din pământ. Isus a fost din cer, ceresc și aici se găsesc toți cei născuți din EL, din Duh, sunt duhovnicești, din cer, avem o identitae cerească, care nu poate păcătui. Omul dintâi a murit cu Hristos nu mai există și cel înviat împreună cu Hristos trăiește și nu mai poate păcătui. Amin!