Pe drumul care ducea odată,
Spre cetatea Emausului aflată
Doi ucenici mergeau,
Și într-ei cu întristare vorbeau.

Spuneau cu vocea îndurerată,
Astazi este a treia zi dar nici un semn nu se arată
De la Ce-l ce a murit,
Și pe o cruce s-a jertfit.

Cum mergeau ei întristați,
Iată căci cineva s-a alăturat
Și a întrebat în dată:
Despre ce vorbesc într-e ei pe drumul care se află?

Și unul din ucenici întristat,
Cu vocea lui duioasă i s-a adresat
Auzi, cum de nu ști ce s-a întâmplat...
Tu, ești singurul străin pe aceste meleaguri de nu ai aflat?

Și Domnul cu ei cum mergea,
Cu glasul Lui ce-l blând îi întreba
Căci ce s-a întâmplat,
Și ce sunt aceste vorbe pe care ei le-au adresat!

Și unul din ei îi spunea,
Auzi, a fost un Isus pe care noi îl urmam cândva
Și noi am avut speranță căci El va fi,
Acela care va mântui.

Și iată, căci de trei zile a murit
Și ne-a spus căci va învia așa cum a promis,
Și iată căci astăzi este a treia zi de când a murit
Și nu știm dacă a înviat așa cum a promis.

Dar... Domnul atuncea le spunea:
O, zăbavnicilor unde vă este credința...
Nu știți căci Hristosul trebuia să pătimească
Și să intre în slava Lui cerească!

Și pe drum cum mergea,
Domnul Scriptura le deschidea
Și când s-a apropiat de locul unde trebuia să poposească,
Domnul s-a făcut căci merge în față.

Atuncea ei spuneau...
Rămâi la noi ei stăruiau
Rămâi la noi căci este spre seară,
Stăruiau ei de Domnul odinioară.

Atuncea, Domnul în casa lor a intrat
Și la masă s-a așezat
Și a luat pâinea în mâna Sa,
A binecuvântat-o și le-a dat să mănânce din ea.

Atuncea ochi li s-a deschis,
Și au cunoscut căci e Domnul Isus cum a promis
Dar, Domnul s-a făcut nevăzut
Și din mijlocul lor a dispărut.

Atuncea ei s-au ridicat în dată,
Au alergat la ceilalți spre a lor casă
Și spunea unul către altul când mergea,
Nu ne ardea inima când Scriptura ne deschidea.

Amin