E toamnă!
autor: Samy Lupu

Se scutură iar frunzele grăbite
Și cad purtate-n adieri de vânt.
Unele cad pe băncile umbrite,
Iar altele-s lipite de pământ.

E toamnă și natura iarăși plânge,
Din nou hainele sumbre a-mbrăcat.
Încet, încet, culoarea ei se stinge
Și va rămâne goală. Ce păcat!

Mi-aduc aminte cum în primăvară
Câmpiile cu flori mă fascinau.
Și greierii cântau în prag de seară,
Livezile și ele te-ncântau.

Mieii zburdau pe câmpuri, lângă mame,
Iar păsările-n cor, cântau duios.
Și soarele lucea cu-a lui splendoare;
Nu pot să uit cât era de frumos.

Acum e toamnă. Totul a trecut.
Mai cântă greierii pe sub podeț.
Cum trece timpul! Nici n-am priceput,
Îndată vine iarna cu nămeți.

E toamnă. Dar și toamna e frumoasă
Și-ți amintești cât ești de trecător.
Cum trece timpul! De nimic nu-i pasă.
Te ia cu el, ca apă de izvor.