VOCEA MARTIRILOR

Ecoul milenar şi azi străbate
Prin vremuri grele pân’ la noi
Pătrunde în inimi dedicate
Şi le vorbeşte de sfinţii eroi.

E vocea ce vorbeşte grăitor
Despre acei trimişi la moarte
Ei nu s-au lepădat de Salvator
Ci-au dovedit ataşament prin fapte.

E vocea ce ne spune de credinţa
Ce nu se clatină în vijelii
Şi rodeşte-n viaţă biruinţa
De-a nu clădi pe alte temelii...

Căci temelia unică este Hristos
Ea nu se surpă, ci e stâncă tare
Pe ea martirii au clădit frumos
Vieţi de zel şi consacrare.

Legaţi fiind la stâlpul de ocară
Au preferat să fie despicaţi
Dar nu au renunţat la sfânta Ţară
În faţa morţii n-au fost înspăimântaţi.

Când fost-au daţi fiarelor flămânde
Mulţimile arenelor se amuzau
Dar ochii lor, privirile lor blânde
Pe Nero chiar atunci îl acuzau.

Iar graiul lor şi azi răsună
În universul creştinismului uşor
Ne spune că a Cerului cunună
Se dobândeşte prin duhul jertfitor.

Din Cer şi astăzi glasul de martir
Vorbeşte celor cu urechi deschise
Ei înţeleg c-al suferinţelor potir
Lucrează la-mplinirea nobilelor vise.

Martie, 2006