Bogăţia divinului sublim
Ne poartă pe crestele Iubirii,
Pe drum ancestral de unde venim,
În noi e sămânţa nemuririi!
Din slăvi cereşti fără pic de umbre,
Ne-ai dăruit o Lumină sfântă,
Din Golgota şi azi se aude
Clocotul sângelui curs din Stâncă!
El udă şi-acum colţul de floare,
Şi-o creşte în mireasma curată,
Tot ce-i din Domnul nicicând nu piere,
Ci-şi caută drumul spre Acasă!
Şi iată, pe nori Mirele vine,
A Lui iubită Mireasă s-o ia,
În zbor triumfal de fericire,
La nuntă în Împărăţia Sa!

Amin!