1. Vreau deplin, Isuse, Doamne,
să-Ţi închin a mea trăire,
în credinţa cea sfinţită,
ce lucrează prin Iubire.

R1: Altfel nu-i adevărată,
nu-i credinţa cea din Tine,
care-aduce mântuirea
şi sfinţitu-Ţi chip în mine.

2. Vreau să-Ţi dau apoi iubirea
într-o dulce-nflăcărare,
însă-acea iubire-adâncă,
ce se-arată-n ascultare.

R2: Altfel nu-i adevărată,
nu-i iubirea cea din Tine,
care-aduce duhul Jertfei
şi sfinţitu-Ţi Foc în mine.

3. Şi vreau ca să-Ţi dau de-a pururi
ascultarea mea curată,
dovedită clar în viaţa
cea de sine lepădată.

R3: Altfel nu-i adevărată,
nu e cea cu Duh din Tine,
care-aduce roduri sfinte
şi sfinţitu-Ţi fel în mine.

4. Mulţumesc, că-n haru-Ţi veşnic
Tu lucrezi şi-mi dai întruna
tot ce-mi trebuie vieţii
spre sfinţire totdeauna.

R4: Ca să fie adevărată
toată-a mea trăire-n Tine,
ca să-Ţi placă şi de-a pururi
să Te bucuri Tu de mine.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 37.