Iartă-mă...
Autor: Maria Luca
Album: Lumina din cuvinte
Categorie: Trezire si veghere
Îmi amintesc cu-adânci fiori de dragostea dintâi
Când îmi era iubirea leagăn și ruga căpătâi...
Îmi amintesc de glasul Tău ce tainic îmi vorbea
În timp ce Duhul Tău cel Sfânt inima-mi cerceta...
Îmi amintesc de-acele nopți de sfântă părtășie
Când mă umpleai de pace dulce, de har și bucurie...
Îmi amintesc cum Te-așteptam în cămăruța mică
Să vii durerea să-mi alini... să mă ferești de frică...
O, Doamne... unde-am rătăcit cărarea către Tine?
De ce mi-e viața astăzi plină de lacrimi și suspine?
Am alergat în rând cu lumea să strâng averi și-un nume
Și n-am știut... n-am bănuit că merg către niciunde!
Dar uneori, în nopți târzii simt sufletul cum geme
Și din prăpastia de temeri încearcă să Te cheme
Și-atunci din ochi răsar izvoare și inima tresare:
Mai poți privi acum spre mine? Mai pot primi iertare?
O, iartă-mă... îmi pare rău că n-am fost vegheatoare
C-am rătăcit pe calea lumii mergând la întâmplare
Primește-mă la pieptul Tău... mi-așa rușine Tată
Dă-mi iarăși sfântă pacea Ta, m-alină și mă iartă!
Vulcan-04-11-2019
Mary
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/193096/iarta-ma