Când neghina năpădește!

Când neghina năpădește
Un ogor ce-i semănat,
Stăpânul lui, se mâhnește,
Este trist și supărat,

Căci mult l-a costat aratul,
Grâul bun de-nsămânțat.
L-a costat și semănatul;
Acum totul e ratat...

Dar învățătura sfântă
Îl îndrumă mai departe:
Nimica nu se aruncă,
Rău de bun, nu se desparte.

Laolaltă viețuiesc
Până când timpu-i sosit.
Lucrători nu se-ntocmesc
Până ceasu-i hotărât,

Când spicul plin de vigoare
Este sănătos, făcut,
Iar neghina este mare
Și lanu-i înalt, crescut,

Vor intra secerătorii,
Îngerii lui Dumnezeu,
Vor intra separatorii,
Care vor scoate ce-i rău.

Prin a lor mână vor trece
Spicele spre cercetare.
Lucrurile s-or petrece.
Domnul, cu putere mare,

Un foc de îndată aprinde:
Ce e rău, e aruncat,
Ce-i bun în mână cuprinde,
De flăcări e protejat.

Fiindcă Domnul cel milos
Ocrotește ce-i al Său.
Face totul cu folos
Căci El vrea binele tău.

Vrea pe cale să-L urmezi,
Inima să-I dăruiești.
În al Său Cuvânt să crezi,
Cu iubire să-L slujești!

Amin

Câmpia Turzii, 29 octombrie 2019