Când veni Isus în lume trupul Său era un templu
Şi o şcoală minunată pentru noi toţi ca exemplu.
Însă într-o perioadă de tranziţie spre cruce
Şi Legea ne-arată drumul care spre Hristos ne duce.

Casa Tatălui e Templul de babilonieni distrus
Dar pe care exilaţii iar la viaţă l-au adus.
Un aşezământ din pietre e-un simbol pentru evrei
Ce ne dă din cer lumină când ni-s umerii prea grei.

Slujbele ţinute-n Templu erau umbre şi lumini
Dar de care împietriţii până azi sunt tot străini.
Doar frumosul Crin din vale, Domnul cel de slavă plin,
Ne înmiresmează viaţa cu al păcii har divin.

Cu prezenţa Sa în Templu Domnu-arată mult respect
Pentru Dumnezeu din ceruri care-i Tatăl cel perfect.
Tatăl pregătindu-Şi Fiul chiar la doisprezece ani
Cu mult har îl însoţeşte printre prieteni şi duşmani.

Pregătirea-i necesară pentru fiecare ins
În care se-aprinde focul Duhului din necuprins.
L-au interogat părinţii: „Unde-ai fost? De ce-ai plecat?”
Însă nu ştiau că Fiul de Tatăl era chemat.

S-aşezăm în conştiinţă şi în portul pământesc
Ascultarea şi respectul pentru Tatăl cel ceresc.
Domnu-o respecta pe mamă şi pe Iosif negreşit
Dar în inimă o voce despre Tatăl I-a vorbit.

Bine este ca în viaţă într-o linişte de cer
S-ascultăm şi noi porunca tainicului mesager,
Ce pe Tatăl ni-L descrie ca iubit Dăruitor
De la care-avem pe Fiul, scumpul nostru Salvator.

După-acea mustrare blândă inocentul Fiu Isus
Lui Iosif, dar şi Mariei, în mod tainic S-a supus.
El S-a-ntors cu ei acasă, n-a făcut deloc minuni,
Dar învaţă zilnic arta de a sta în rugăciuni.

Rugăciunea este bună ca o vorbă cu Cel Sfânt
Când primim învăţătura din al Domnului Cuvânt.
El clarifică în inimi rolul de învăţăcel
Ca şi noi în astă lume să trăim ca blândul Miel.