'4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic... și Corabia ameninţa să se sfărâme. 5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui... Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat şi a adormit dus. 6 Cârmaciul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, şi nu vom pieri!”' (Iona 1:4-6)

Imaginează-ți – prorocul Lui Dumnezeu, este mustrat de un marinar, care făcea parte dintre neamuri (alte popoare, care nu erau iudei)! Toți marinarii vegheau, strigând fiecare la dumnezeul lui, dar prorocul Lui Dumnezeu a dormit. Iona și-a pierdut mărturia sa!

Pot să-mi închipui, despre ce gândea prorocul, când s-a trezit. El simțea, cum se agită corabia, auzea strigătele oamenilor înspăimântați, a văzut cum în cală pătrunde apa și o umple. Probabil s-a gândit: „Oh-oh, iată! Dumnezeu m-a prins. Eu – sunt motivul acestei furtuni groaznice!” Cu această recunoaștere s-a grăbit să ajungă pe punte. El a zis: „Oamenilor, toate acestea s-au întâmplat din cauza mea. Eu sunt răzvrătitul, care fuge de Dumnezeu!” „căci știu, din pricina mea v-a ajuns această furtună mare.” Aceasta i-a îngrozit, și ei l-au întrebat: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?”

Apostolul Pavel, de asemenea a trecut printr-o furtună pe mare, dar aceasta a avut loc nu din cauza că a fugit de Dumnezeu. Dimpotrivă, Pavel a avut pace cu Dumnezeu. El a fost plin de încredere, când corabia a început să se distrugă pe bucăți, și a fost în stare să-i asigure pe oamenii de pe corabie: „Nu vă îngrijorați – niciunul dintre voi nu va muri. Noaptea trecută L-am auzit pe Dumnezeul meu. El mi-a zis, că toți vom fi salvați!”

Dacă te-ai depărtat de Dumnezeu, probabil, ții minte vremea, când erai în stare să stai tare în timpul oricărei furtuni sau crize. La fel ca Pavel, ai putut să zici lumii: „Dumnezeul meu este atotputernic!” Dar acum, ceea ce văd oamenii în tine, este frică și istovire. Precum Iona, ești slab(ă), și nu aduci vreo speranță reală în situația ta. Ai pierdut vrednicia, care vine în urma comunicării apropiate cu Iisus. Pofta lumii ți-a epuizat toată puterea ta duhovnicească!

Cel mai rău lucru, că răzvrătirea ta, prezintă lumii o imagine neatractivă despre salvarea sufletului. O prezinți în așa fel, încât pare mult mai atractiv să fii un păcătos, decât un creștin. Acum angajații tăi îți zic: „De ce ești atât de iritat(ă) în ultimul timp? Unde este acea bucurie, pe care ai avut-o altădată? De ce nu mă mai inviți să merg cu tine la biserică? Tu ce, L-ai părăsit pe Dumnezeu?”

Nu trebuie să existe vreun domeniu în viața noastră, în care am fi dat vreun prilej, ca alții să gândească, că este mult mai atractiv să-l slujești pe diavol, decât pe Dumnezeu. Tot timpul trebuie să avem bunătate, blândețe, cordialitate, și mila Lui Dumnezeu. Viața noastră trebuie să fie mărturia, care spune: „Slujește-L pe Iisus. El te va conduce prin orice furtună. El face o cale, acolo unde nu exista vreo cale!”

Dar persoana răzvrătită pierde această mărturie, și în momentul pericolului inevitabil, poate să fie mustrată de cel păcătos: „Ce fel de creștin ești? De ce nu cazi pe genunchi, și de ce nu-L chemi pe Dumnezeu? Eu nu pot să te ajut, dar El – poate!”

- Dumnezeul cerului, care ai creat marea și uscatul! Puterea și măreția Ta n-are limite! Ajută-mă să înțeleg că este o nebunie să fugi de Fața Ta, și aceasta foarte mult lipsește de putere mărturia mea creștină către lumea din jur, iar păcătoșii mă vor mustra, dacă voi devia de la voia Ta. Păzește-mă de o astfel de cădere. Întărește-mi încrederea în Tine, pentru ca, la fel ca Pavel, să fiu în stare să stau tare în vremea oricărei furtuni și să arăt lumii o mărturie vrednică despre Tine! În numele Lui Iisus Hristos te rog. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autorul rugăciunii: Igor Opinca

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16)