De întrebări apăsat, fără glas ca să speri
Ai vrea să te ridici, să scapi de poveri,
Cauți răspunsuri și încerci întrebandu-l pe El
Pe Tatăl din ceruri, de-are viața asta un țel?

De emoții cuprins, parcă simți că trăiești
Acum ești fericit, mai târziu trist, te privești
Iar secunda de pace, îți devine amintire...
Dacă Domnul din ceruri, nu-ți aduce zidire.

De cuvinte străpuns, te oprești suspinând...
Nu-nțelegi sensul lor, dar rămâne-al tău gând,
Rogi pe Tatăl din cer, să te-ndrume la pas,
Să vegheze asupra-ți, astăzi și-n fiece ceas.

De temă cuprinsă, inima tresaltă sfioasă
Căutând adăpostul într-o lume tumultoasă
Însă își găsește refugiul lângă Tatăl divin,
Lângă Domnul din ceruri, Scut tău și sprijin.

De poveri împresurat, amețit și plăpând...
Cineva să te-ajute, te oprești așteptând,
Însă lumea își vede de drum, bâiguind
Nu înțelege de ce ai nevoie, încet tresărind.

De întrebări apăsat, fără glas ca să speri
Ai vrea să te ridici, să scapi de poveri
Însă în spate, simți usor cum povara dispare
Căci Tatăl din ceruri îți oferă salvare...

E timpul sa-nlături toate ''de''-urile tale,
cu ''poate el, Domnul mare''... .
22.04. 2019/ 13.11. 2019