Greutățile nu sunt veșnice... anume. Dar suntem tentați să privim greutățile ca pe o condamnare. Deoarece, ele distrug planurile noastre, amână scopurile pentru un timp necunoscut de noi. Ce are scopul de-a face cu aceasta? În 99% din cazuri trăim cu ziua de mâine... sau, se întâmplă că trăim cu ziua de ieri, dar practic niciodată nu trăim astăzi, acum. Iată Iov, țin minte, acest neprihănit, de asemenea trăia ținând minte trecutul său, și se gândea că viitorul său va fi la fel. Da, el a rămas la fel, ba chiar a întrecut trecutul, dar în prezent a avut loc ceva, vorbind mai moale, au venit greutăți, care au distrus toate tiparele. Dar el a trecut și prin aceasta. Mai mult de atât, Iov a pus așa un punct uimitor în greutățile lui. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” Iar apostolul Pavel explică despre greutăți: „ Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Deci, greutățile nu doar sunt vremelnice, dar nici nu sunt mai presus de puterile noastre – calea de ieșire există întotdeauna. Cel mai important lucru – să nu auzim despre Tatăl din când în când, ci anume să-L vedem pe El azi, chiar acum și în toate. Iată în așa fel.

Traducere: Repalov Veaceslav