Sonet de Iarnă III

Trecut-au zilele de iarnă reci şi friguroase
Şi dusu-s-a zăpada cea aşternută peste glie,
Ea şi-a îndeplinit menirea căldură ca să fie,
Să se dezvolte lanurile prin rodiri mănoase.

Cu cât sămânţa a stat sub plapuma argintie,
Cu-atât şi rodul ei va fi în spicele frumoase,
Când după treierat, şi boabele-or fi scoase
Din spice ca vrabia, motive-or fi de veselie.

Astfel, fiecare anotimp, tot omului i-aduce
Aminte, că-n viaţa sa ce-i scurtă, trecătoare,
Sunt şi clipe-n urma trudei de fericire dulce,

După cum Domnu-a rânduit după-ncercare
Chiar spini de-or fi şi pălămida o va smulge,
Truda sa-n sudoare, îi va fi o binecuvântare.

Flavius Laurian Duverna
10 martie 2019