Suflet și Oglindă

Spart în țăndări și din nou adunat
Cu Mâini de sânge și Suflet curat,
Ești chipul meu reflectat în oglindă,
Sufletul din mine ce cerșește odihnă.

O, suflete ce plângi, te bucuri, suspini,
Îți găsești odihnă sub coroana de spini.
Suflete, visezi adesea sub truda-ți povară,
Întristat de batjocură, râsete, plângi iară.

Cucerit ești de iubiri deșarte și-amare,
Îți pui nădejdea în tot ce iute dispare,
O, suflete obosit și-nșelat de trădare,
Doar sub Cruce poți găsi aici alinare.

Mă uit la Lumina din Oglinda divină,
E acolo unde găsesc odihnă deplină,
Văd acolo verdeață și ape cristaline,
O Lume plină de nădejdi ce-s divine.

Simion Ioanăș