ŢC 7/ .Soţiile lui Iacob
Autor: Frenţiu Toma Adrian
Album: ŢIITORUL DE CALCAI
Categorie: Diverse
7.
Si l-a dus s-a zis aşa
_"Eşti carne din carnea mea"
Iacob a stat la Laban
Cam o lună dintr-un an
După care să se ştie
Laban zise:_"Ce simbrie
Măi copile tu voieşti
Ori degeaba îmi slujeşti?"
Iacob fata o iubea
Si el a răspuns aşa:
_"Sapte ani îţi voi slujii
De Rahela a mea va fi"
-"Bine ţie ţi-o voi da
Dacă vei slujii aşa"
Iacob slujii an de an
Sapte ani pe la Laban
Si când împlinii sorocul
El îşi aştepta norocul
Laban însă a luat pe Lea
Si la Iacob datu-ia
Lui Iacob ca de nevastă
_"Ce-mi făcuşi astă năpastă?"
Iacob grăii lui Laban
_"N-am sjujit eu an de an
Pentru fata cea mai mică
Sfatul nostru aşa se strică?"
-"Iacobe, dacă o iubeşti
Alţi şapte ani îmi slujeşti
Vezi e obiceiu-n cale
Prima dai fata mai mare
Deci slujeşte şi-tio voi da
Si Rahela va fi a ta
Si iarăşi Iacob slujii
Sapte ani căci o iubii
Si a împlinit sorocul
Care-l făcuse cu socru
Si Iacob avu copii
Sase cu acea dintâi
Doi cu Zipţa roaba sa
Pe Iosif cu Rahela
Doi cu roaba celei mici
Cât a stat ân ţară......
Intr-o zi Iacob se duse
La Laban aşa îi spuse:
_"Dă-mi fetele ş-oi pleca
Cu ele spre ţâara mea"
-"Măi Iacob mai zăboeşte
Si simbria hotărăşte"
_" Tată, şti cum am slujit
Vitele ţi-au propăşit
Puţinul de la început
Cu mine crescut-a mult
Spune-mi si tu când vei vrea
Să lucrez lka casa mea"
_"Iacobe ce vrei să ai
Ca la mine să mai stai?"
_"Tată ţie asta-ţi zic
Să nu-mi dai mie nimic
Dacă te învoieşti aşa
Turma o voi păşuna
Tot ce-I pestriţ,negroteu
Să fie avutul meu
Tot ce-I negru să îmi fie
Să îl iau ca si simbrie
Alb în turmă-mi dei venii
Dacă cumva vei găsii
Dacă la mine-ai aflat
Să-l consideri ca furat"
-’Bine să fie aşa
Negre fie turma ta
Alb de nergu tu separă
Si ce-I negru scoate afara"
Si din turmă aşa a fost
Bălţate şi negre a scos
Si a fost să fie aşa
Scos-a numai câteva
Si cu alb ele-a plecat
Trei zile s-a depărtat
S-a luat el verzi nuiele
Si le-a decojit de piele
Albul lor a se vedea
Si în jgheaburi le punea
Olie apă când beau
Le vedeau şi zâmisleau
Si făceau mieii bâlţaţi
Si seini si pestriţaţi
Astfel număr a crescut
Multe turme s-au făcut
Intr-o zi Laban venii
Si la turmă el privii
Laban atunci s-a strâmbat
Când la turmă s-a uitat
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/19414/tc-7-sotiile-lui-iacob