Mă mustră Domnul, mi-e rușine!

Mă mustră Duhul Tău Isus
Căci n-am făcut ce trebuiește,
N-am împlinit ce Tu mi-ai spus
Purtarea mea, mă osândește.

Eu vina mea o recunosc,
Vreau să îndrept ce am greșit
Căci am umblat fără de rost
Și ce mi-ai spus, n-am împlinit.

Am tot cârtit și-am murmurat
Și nu am fost mulțumitor...
La orișice am obiectat
Și toate le-am luat ușor...

Am fost în toate îndrăzneț
Purtarea mea nu Ți-a plăcut
Și fals, și mândru, și semeț,
Și multe rele am făcut...

Și nici prea darnic nu am fost
Cu cei ce în necaz erau
Căci îmi părea fără de rost
Din banii mei ca să le dau.

Nici vorbă să fiu săritor
Cu cel ce era nevoit
Eu toate le-am privit ușor,
Necazul lor nu l-am simțit

Până când Duhul m-a mustrat
În inimă eu L-am simțit
Ca printr-un vis mi-a arătat
Al meu comportament urât

Mi-a spus bine să chibzuiesc
Să schimb cu totul starea mea
De viața veșnică-mi doresc
Să las totul în seama Sa

Să-L las pe El să mă conducă
Și să-L ascult în tot ce-mi spune
Pe calea bună să mă ducă,
La cer ca să ajung cu bine.

Mă mustră Domnul, mi-e rușine
Dar asta-i îndreptarea mea;
De Îl ascult, va fi cu mine
Și viață veșnică-mi va da!

Amin

Câmpia Turzii, 1 decembrie 2019