Un ospat necurmat sau corabii inecate?

Sunt oameni si oameni!

Unii, sunt recunoscatori si stiu sa spuna ”multumesc”, pentru cel mai mic lucru,

Altii, sunt vesnic nemultumiti, de parca, armatori fiind, li s-au inecat toate corabiile.

Scriptura ne spune ca,

-“Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat. (Prov. 15:15)

- “Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5: 18)

Conform D. E. X. multumirea este activitatea de exprimare a recunostintei.

     Dar ce este nemultumirea?

Nemultumirea este starea omului pacatos aflat, temporat sau permanent, sub influeta celui rau.

Nemultumirea isi are cuibul in inima si… deodata izbucneste afara cu furie si manie.

 Nemultumirea face rau:

-cand esti nemultumit te doare capul,

-cand esti nemultumit faci hipertensiune,

-cand esti nemultumit te doare stomacul si faci ulcer,

-cand esti nemultumit te imbolnavesti de ficat,

-cand esti nemultumit te imbolnavesti de multe altele.

Si in viata imparatului David a fost  vreme de nemultumire cauzata de pacatul nemarturisit Domnului, si din aceasta cauza il dureau rau oasele. Spune el in Psalmul 32:3 “…mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate”.

 Nemultumirea nu este buna!

-nemultumirea nu imbolnaveste numai trupul, ci si psihicul.

-nemultumirea duce la intunecarea gandurilor si la ratacirea minti.

-nemultumirea duce la nebunie si chiar la sinucidere.

             Dar, ia sa stam un pic si sa gandim drept!

In fond, de ce sa fim nemultumiti / nemultumitori?

- Nu suntem noi copii de Dumnezeu? Suntem!

- Nu este El un “ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi”? Este!

- Nu a zis El: “ Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi”? A zis!

- Nu a spus El ne nenumarate ori: “Nu te teme! “? A spus!

                       EL ESTE!

El este Atotputernic!

El este Atotcunoscator!

El este Atotprezent!

El nu se schimba!

El este Tatal nostru!

Pai, si atunci, de ce sa fiu nemultumit?

Dumnezeul nostru si Tata al Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos este Vistierul bunatatilor si Datatorul de viata.

Viata Vesnica!

Toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu, pregatite pentru noi. El asteapta sa le luam din mana Lui, cu multumire.

Asa ca sa spunem cu totii:

-         Doamne, multumim, multumim, multumim!

Multumirea are o sora buna  care se numeste EVLAVIA.

“Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig” (1 Timotei 6:6)

Castigat este cel multumit, nu cel ce are multe bogatii.

Cel multumit este bogat si are un ospat necurmat.

-         Sa faca Domnul sa fim cu totii bogati! Amin?

 Odata, de mult, tare de mult…era un om tare nemultumit si toata ziua isi injura sotia cum ii dadea cel rau la gura sa zica.

Intr-o zi sotia i-a pregatit mancarea si l-a chemat la masa. Dar el, din mijlocul patului, din fata televizorului, s-a rastit nemultumit la ea.

-Ia mai lasa-ma cu mancarea ta, nu vezi ca sunt ocupat?

 Si tot butonand telecomanda cand pe un canal, cand pe altul, i s-a facut foame.

Si-a amintit ca sotia il chemise la masa, dar, ce sa vezi, mancarea se racise. Si cine era de vina? Sotia. Si da-i cu injuraturile si cu invinuirile.

-Ce fel de sotie mai esti si tu? Toate nevestele sunt bune, numai tu nu esti buna de nimic.

Si a plecat nervos afara, trantind si injurand.

In urma lui sotia strange cioburile, face curat, calca rufele, pregateste copii, etc.

Seara tarziu cand a terminat toate treburile era tare obosita, dar simtea si o durere in piept. S-a asezat pe ghenunchi si a multumit tatalui ceresc pentru toate lucrurile.

Apare si sotul mirosind a bautura.

-Te rogi la Dumnezeu ca sa ma omoare? Lasa ca te stiu eu. Stiu ce zace in tine.

 Si cate sim ai cate injuraturi si vorbe grele!

 Asa au trecut anii femeii: cu multa munca, multe nemultumiri de la barbatul ei si …cu rugaciune.

Asa au trecut si anii barbatului: injurandu-si sotia, vesnic nemultumit si gata de cearta, betiv si  lenes.

Intr-o zi femeia a murit. A luat-o Domnul acasa.

Si omul nostru, dupa ce a varsat cateva lacrimi ca sa dea bine in poza, a concluzionat:

- Gata cu plansul. Asta e viata, unul se naste si altul moare, filozofa el unui vecin. Gata cu plansul. Mortii cu mortii si vii cu vii! Casa are nevoie de o mana vrednica de femeie. Ma insor!

Si s-a insurat.

Cu una mai tinerica, ca sa moara vecinii de necaz.

Dar necazurile au venit peste el.

Sotia cea tanara si frumoasa si focoasa, nu prea era pe acasa.

Si treburile trebuiau facute.

Asa ca barbatul, neavand incotro, a inceput sa munceasca.

Dar sotia nu era multumita deloc. Il certa tot timpul, ba inca ii mai dadea si cate una dupa ceafa ca sa-i arate cine este seful in casa.

S-a intors roata!

El muncea si ea il certa.

-Daca nu muncesti mai mult plec si imi refac viata.

 Intr-o zi l-a gasit bolnav la pat. Tanara sotie i-a luat toti banii, i-a urat insanatosire grabnica si a plecat vesela.

Zacea omul pe pat si nu avea cine sa-I dea un pahar cu apa. Gandurile i-au zburat pa prima lui sotie. Ce femeie buna, ce muncitoare, ce harnica, niciodata nu se plangea de ceva si totdeauna se ruga pentru mine la Dumnezeu. M-a slujit pana a murit! Si lacrimile ii curgeau pe obraz.

-Daca as mai putea sa dau timpul inapoi, sa fiu iar cu buna mea sotie…

 In noaptea aceea barbatul a murit.

 Dragi soti, ma adresez mie si dumneavoatra.

Noi nu suntem ca omul acela, rau si vesnic nemultumit, dar o invatatura tot avem de luat:

-         Haideti sa le pretuim pe sotiile noastre, acum, pe pamant, nu in mormant!

Si dumneavoastra, dragi sotii, sa faceti la fel:

-         Pretuiti-va sotii cat timp ii aveti!

Alta sotie sau alt sot mai bun nu exista!

Dumnezeu v-a dat ce a avut mai bun.

Fiti multumitori!

 In incheiere, haideti sa facem o rugaciune pentru sotiile noastre sau pentru sotii dumneavoastra si

                 DUMNEZEU SA NE ASCULTE RUGACIUNILE!

 Amin!