16.
Iacob sta-n gospodarie
El vedea de bogăţie
Iar copii cei mai mari
Cu oi, cămile, măgari
Ia trimis în păşunat
Mai departe de-a lor sat
Iosif el era ,mai mic
Si c-am răsfăţat un pic
El spunea tatălui său
Ce făceau fraţi lui rău
Intr-o zi Iosif el zise;`
-"Tată am avut eu vise
Toţi eram la secerat
Si toţi snopi noi am legat
Snopul meu s-a ridicat
Si în mijloc el a stat
Ceilalţi l-au înconjurat
La pământ s-au închinat"
Fraţii lui l-au auzit
Si aşa ei au grăit:
-" Doar nu împărat tu eşti
peste noi să cârmujiesti"
Apoi Iosif iarăşi zise
-"Dintre ale mele vise
Iată am visat aşa
Soarele şi cu luna
Si cu unsprezece stgele
Lângă picioarele mele
Ele toate au aplecat
Si mie s-au închinat"
Iacob l-a certat aşa;
_"Doar nu înaintea ta
Cu toiţii ne-om închina
Si pe toţi vei comanda"
Fraţii auzind ce spune
Inceput-au sa adune
Ură pe bietul lor frate
Si cu ei zilnic s-o poarte
Intr-o zi Iacob îi spuse:
_"Iacobe, turmele-s duse
Spre Sihem cu fraţii tăi
Hai să mergi până la ei
Dute vezi de ei sunt bine
Si adu vesste la mine
Turmele ce e cu ele
Dacă-s bune, dacă-s rele"
Cu o straiţă cu mâncare
Iosif el plecă la cale
Si mult se mai rătăcii
Până la Sihem sosii
Probabil în lunga-I cale
La mormântul mamei sale
Si cum el tot rătăcii
Cu un om se întâlnii
Care el spre-al ajuta
Ii răspunse cam aşa:
" Pe ai tăi fraţi am auzit
La Dothan că au pornit
Mergi acolo-I întâlneşti
Si n-ai să mai rătăceşti"
Pe o colină tot mergând
Si din deal în deal umblând
Turme de oi el zârii
Bucuros fu ca-i găsii
Si mergea voios pe cale
Coborând din deal în vale
Când iată fraţi-l zăriră
Şi aşa ei plănuiră ;
"Fraţi pentru marele-i vis
Astăzi trebuie ucis
El trebuie ca să moară
Si vom spune că o fiară
La-ntâlnit şi sfâşâiat
Intr-o vale pe băiat"
Ruben zise:"Ai mei fraţi
Vreţi ca sânge să vărsaţi?
Nu faceţi bine aşa
Sângele s-o răzbuna
Abel n-a fost răzbunat
Nu omorâţi pe băiat
Nu vedeţi voi gropi în vale
Care de care mai mare
Ştiţi ce zic, vă spun aşa
Acolo l-om arunca
Singurel el va pierii
Singurel el va murii"
"Bine zici aşa să fie
Intr-o groapă din câmpie"
Ruben se gândea că-l scapă
El dintr-o adâncă groapă
Iosif deci când a ajuns
Fraţii hainele I-au smuls
Si pe urmă l-au luat
In groapă l-au aruncat
Unii au mers la mâncare
Ruben coborât-an vale
Oile a le abate
Si iar în sus a le scoate
Intre timp ceilalţi zăriră
Cămilă lângă cămilă
Care spre Egipt mergeau
Tămâie, smirnă duceau