♥ DEMONSTRAȚIA STRICT BIBLICĂ, A FAPTULUI CĂ UN OM CARE DOREȘTE SĂ FIE MÂNTUIT, NU ESTE OBLIGAT SĂ ȚINĂ SABATUL
de prof. Mihail Dimitriu, poet și scriitor creștin
► Pentru ca un om să poată fi mântuit, trebuie, în primul rând, să asculte de Domnul Isus Hristos (Evrei 5.9), adică să împlinească efectiv în viața sa, poruncile Domnului Isus Hristos, așa cum a precizat în mod clar Dumnezeu-Tatăl (Matei 17.5). Nu există nici un verset în Noul Testament, unde să scrie că Domnul Isus Hristos le-ar fi poruncit creștinilor să țină sabatul.
► O poruncă extrem de importantă dată de către Domnul Isus Hristos, care este și condiție de mântuire, este următoarea: “Rămâneți în Mine” (Ioan 15.4).
► Cine nu rămâne în Domnul Isus Hristos, va fi aruncat în iazul cu foc (Ioan 15.6), deci nu va fi mântuit.
► Una dintre condițiile necesare, pe care trebuie să le îndeplinească un om, pentru a rămâne în Domnul Isus Hristos, este: a trăi cum a trăit și Domnul Isus Hristos (1 Ioan 2.6).
► Domnul Isus Hristos NU a ținut sabatul (Ioan 9.16).
► Deci, UN OM CARE DOREȘTE SĂ FIE MÂNTUIT, NU ESTE OBLIGAT SĂ ȚINĂ SABATUL!
*
♥ URMEAZĂ DEMONSTRAȚIA STRICT BIBLICĂ, A FAPTULUI CERT, CĂ DOMNUL ISUS HRISTOS NU A ȚINUT SABATUL (Ioan 9.16):
► Domnul Isus Hristos i-a poruncit unui om să încalce ÎN MOD FLAGRANT sabatul, întrucât i-a poruncit să care o povară, adică să-şi care patul în ziua de sabat, acţiune care era absolut interzisă a fi executată într-o zi de sabat (Ioan 5.8-16), conform poruncii iniţiale, potrivit căreia în ziua de sabat nu era permis ca să fie făcută ABSOLUT NICI UN FEL DE LUCRARE, așa cum scrie în versetele: Exod 20.10; 31.14-15; 35.2; Deut. 5.14; Ier. 17.22-25.
► Este absolut evident faptul că, respectiva cărare a patului era un fel de lucrare, și apoi mai luăm în calcul și faptul că patul era greu, ca orice pat, că doar nu era rogojină, pătură sau saltea, cum zic unii, batjocorind astfel Biblia, care zice în mod foarte clar că era pat, făcându-se că nu știu, ceea ce știe și un copil, că nu putea fi cărat acel paralitic, netransportabil, cu: rogojiona, pătura sau salteaua! ! !
► Este evident că, dacă sabatul nu ar fi fost abrogat, Domnul Isus i-ar fi zis acelui om, ceva de genul: “Măi omule, fii fericit că ești sănătos, du-te acasă și spune-le celor din familia ta ce mare binecuvântare s-a abătut peste tine. Mai așteaptă câteva ore, până începe seara și se termină sabatul, și apoi poți să te întorci aici și să-ți iei patul în spinare și să-l duci acasă, că în acest moment nu poți, că dacă faci această lucrare în sabat, poți să fii omorât, cum au fost omorâți acei bieți oameni, care au vrut să facă un bine (lor înșiși), și au cărat câteva vreascuri (să se încălzească și ei săracii!), vreascuri care erau, evident mai ușoare ca patul tău!”.
► Atenție mare! ! ! Dumnezeu a poruncit ca să fie pedepsit cu moartea orice evreu care efectua vreo lucrare în ziua sabatului (Exod 31.14-15; 35.2; Num. 15.32-36).
► “Să ţineţi sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului, va fi pedepsit cu moartea.” (Exod 31:14-15).
► “Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să vă fie sfântă; acesta este sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, să fie pedepsit cu moartea.” (Exod 35:2).
►“Când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua sabatului. Cei ce-l găsiseră strângând lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea. L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” Toată adunarea l-a scos afară din tabără şi l-a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.” (Numeri 15:32).
► Era imposibil ca Domnul Isus Hristos, să se joace cu viața acelui om, astfel că, dacă sabatul nu ar fi fost abrogat, Domnul Isus nu i-ar fi putut nici într-un caz, porunci acelui om, pe care tocmai îl vindecase, să-și riște într-un asemenea hal, chiar viața lui, cărându-și patul, în contextul în care au fost omorâți acei bieți oameni, care au vrut să facă un bine (lor înșiși), și au cărat câteva vreascuri (să se încălzească și ei săracii!), vreascuri care erau, evident mai ușoare ca patul omului respectiv! ! !
► La întrebarea pe care i-au pus-o unii dintre farisei, Domnului Isus Hristos: “Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua sabatului?” (Luca 6.2), Domnul Isus Hristos a spus că ucenicii Săi erau nevinovaţi (Matei 12.7), atunci când aceştia au încălcat sabatul, efectuând lucrările: de a smulge spice de grâu şi de a separa boabele de grâu de învelişul lor, ca să le poată mânca (Luca 6.1-4; Matei 12.1-8), lucrări care erau absolut interzise a fi executate într-o zi de sabat, conform poruncii iniţiale, potrivit căreia în ziua de sabat nu era voie să fie făcută NICI O LUCRARE (Exod 20.10; Deut. 5.14; Ier. 17.22,24). Pentru a accentua faptul că Domnul Isus Hristos are “toată puterea … în cer şi pe pământ” (Matei 28.18), fiind deci, Domn, adică stăpân suprem în univers, Domnul Isus Hristos a spus că El “este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2.28; Luca 6.5).
► Datorită acestor fapte ale Domnului Isus Hristos (descrise succint mai sus), precum și a altora asemenea lor, adică poruncirea sau încuvințarea executării unor acţiuni și lucrări, care erau absolut interzise de a fi executate într-o zi de sabat, conform poruncii iniţiale, potrivit căreia în ziua de sabat nu era voie să fie făcută ABSOLUT NICI O LUCRARE (Exod 20.10; Deut. 5.14; Ier. 17.22,24), iudeii au înţeles că Domnului Isus Hristos “nu ţine sabatul” (Ioan 9.16). Ca atare, iudeii căutau să-L omoare (Matei 12.14; Ioan 5.16,18), întrucât Dumnezeu a poruncit ca să fie pedepsit cu moartea orice evreu care efectua vreo lucrare în ziua sabatului (Exod 31.14-15; 35.2; Num. 15.32-36).
► Doar din simplul fapt că Domnul Isus Hristos mergea în zilele de sabat la sinagogă, pentru a da învăţătură norodului (Luca 4.16; 6.2; 13.10; Marcu 1.21; 3.1-4; 6.2), nu putem nici într-un caz deduce că Domnul Isus Hristos ținea sabatul!
► Întrucât Domnul Isus Hristos NU ținea sabatul (Ioan 9.16), este absolut evident faptul că “a merge la sinagogă în ziua de sabat” NU înseamnă nicidecum “a ține sabatul”!
► Întrucât Domnul Isus Hristos NU ținea sabatul (Ioan 9.16), desigur că, motivul absolut evident, pentru care Domnul Isus Hristos mergea în zilele de sabat la sinagogă, era pentru a da învăţătură norodului (Luca 4.16; 6.2; Luca 13.10; Marcu 1.21; 3.1-4; 6.2).
► Întrucât Domnul Isus Hristos NU ținea sabatul (Ioan 9.16), El mergea în sabat la sinagogă, DOAR pentru faptul că, astfel El avea posibilitatea ca să-i întâlnească pe evrei la sinagogă în sabat (căci în celelalte zile ei lucrau), iar evreii obişnuiau, ca în zilele de sabat să meargă la sinagogă și să citească pasaje din cărţile lui Moise şi din cele scrise de către prooroci (F. A. 13.27; 15.21).
*
♥ DE CE OARE, DOMNUL ISUS HRISTOS NU A ȚINUT SABATUL (Ioan 9.16)?
► Domnul Isus Hristos NU a ținut sabatul (Ioan 9.16), datorită faptului că Dumnezeu A ABROGAT porunca referitoare la ţinerea sabatului (Is. 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv ţinerea sabatului (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6).
► Datorită faptului că Dumnezeu A ABROGAT porunca referitoare la ţinerea sabatului (Is. 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv ţinerea sabatului (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6), NU există absolut nici un verset în Noul Testament, unde să scrie că Domnul Isus Hristos a poruncit să se țină sabatul!
*
♥ URMEAZĂ DEMONSTRAȚIA STRICT BIBLICĂ, A FAPTULUI CERT, CĂ SABATUL A FOST ABROGAT DE CĂTRE DUMNEZEU:
► După ce evreii au rupt (Is. 24.5; Ezec. 16.59; 44.7) legământul lor cu Dumnezeu (Deut. 31.16,20; Jud. 2.20; 2 Împ. 17.15; 18.12; Ps. 78.10; Osea 8.1; Evrei 8.9), datorită faptului că nelegiuirea pusese stăpânire pe tot poporul evreu (Lev. 26.15; Is. 1.2-10,15; Ezec. 20.13,16, 21,24; 22.8,26; 23.38), Dumnezeu a rostit memorabilele cuvinte:
- “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” (Is. 1.13);
- ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei, şi toate praznicele ei” (Osea 2.11);
- “Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi sabatul” (Pl. Ier. 2.6).
► Din ultimele trei versete citate, aflăm că Dumnezeu a abrogat porunca referitoare la ţinerea sabatului (Is. 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv ţinerea sabatului (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6). Odată cu abrogarea poruncii referitoare la ținerea sabatului, Dumnezeu a mai abrogat și poruncile referitoare la ţinerea sărbătorilor, precum şi cele referitoare la ceremonii religioase (Is. 1.11-14; 66.3; Ier. 6.20; Amos 5.21-22).
► Din versetele amintite mai sus, rezultă cu mare claritate că: sabatul, care a fost dat doar pentru evrei (Exod 31.13-16; Lev. 19.1-3,30; 23.38; 26.2,46), A FOST ABROGAT CHIAR DE CĂTRE DUMNEZEU, CARE L-A INSTITUIT.
*
► Atenție! Nu scrie nicăieri în Biblie că Dumnezeu ar fi poruncit primilor doi oameni creați de El, Adam și Eva, sau descendenților lor direcți, să țină sabatul!
*
► Abrogarea sabatului rezultă și din următoarele versete:
- “Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.” (Fapte 15:5);
- “Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi.” (Fapte 15:28-29).
► Iată, deci care sunt cele patru porunci, aflate în legea veche (adică legea lui Moise), care nu mai este în vigoare, căci a fost schimbată (Evrei 7:12), care Duhul Sfânt a stabilit că au rămas valabile și pentru creștini!
► Deci, Duhul Sfânt a stabilit că au rămas valabile și pentru creștini, DOAR un număr de patru dintre poruncile aflate în legea veche (adică legea lui Moise), care nu mai este în vigoare, căci a fost schimbată (Evrei 7.12)!
*
♥ EXEGEZĂ PE VERSETUL Isaia 1.13
► Dumnezeu a zis în mod clar, că nu mai vroia ca evreii să țină sabatul (Isaia 1.13).
► Urmează o exegeză teologică corectă (respectând strict principiile hermeneuticii), pe textul Isaia 1.13, pentru a analiza persistența motivului, pentru care Dumnezeu a zis că nu mai vroia ca evreii să țină sabatul.
► Analizând persistența motivului, pentru care Dumnezeu a zis că nu mai vroia ca evreii să țină sabatul, constatăm că acest motiv, a rămas valabil și în timpul în care Domnul Isus Hristos era pe pământ, conform versetului: “Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea.” (Ioan 7.19).
► Întrucât NIMENI dintre evrei nu mai ținea Legea, rezultă că aceștia erau nelegiuiți, și astfel se încadrau în motivul principal, pentru care Dumnezeu abrogase sabatul, conform Isaia 1.13.
► Deci sabatul era abrogat și în timpul când Domnul Isus Hristos era pe pământ.
*
♥ EXEGEZĂ PE VERSETELE Isaia 56.1-8
► În Isaia 56.1-8, citim astfel: “Aşa vorbeşte Domnul: ‘Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!’ Străinul care se alipeşte de Domnul, să nu zică: ‘Domnul mă va despărţi de poporul Său!’ Şi famenul să nu zică: ‘Iată, eu sunt un copac uscat!’ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Famenilor, care vor păzi sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii, care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească, şi să iubească Numele Domnului, ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.’. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: ‘Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el’.”.
► Unii au impresia că, din versetele de mai sus, s-ar putea eventual deduce, că ar trebui să țină sabatul și creștinii care trăiesc în perioada harului, chiar și creștinii la care Biblia s-ar referi folosind cuvintele: “străini” sau “neamuri”, adică persoane care nu sunt de naționalitate (etnie) evreiască.
► Făcând o exegeză teologică corectă (respectând toate regulile hermeneuticii), adică analizând contextul larg al versetelor Isaia 56.1-8, vom constata următoarele:
► Cartea proorocului Isaia conține o proorocie DESPRE IUDA ȘI IERUSALIM (Isaia 56.1).
► Din moment ce porunca privitoare la sabat fusese abrogată (Is. 1.13; Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6), împreună cu poruncile referitoare la ţinerea sărbătorilor, precum şi cele referitoare la ceremonii religioase (Is. 1.11-14; 66.3; Ier. 6.20; Amos 5.21-22), și Domnul Isus Hristos a spus că NIMENI DINTRE EVREI NU ȚINEA LEGEA (Ioan 7.19), este evident faptul că nu ar mai fi trebuit ca să mai țină sabatul creștinii care trăiesc în perioada harului, chiar și creștinii la care Biblia se referă folosind cuvintele: “străini” sau “neamuri”, adică persoane care nu sunt de naționalitate (etnie) evreiască, având în vedere următoarele versete:
- “Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.” (F. A. 15.5);
- “Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi.” (F. A. 15.28-29)
- Iată, deci care sunt cele patru porunci, aflate în legea veche (adică legea lui Moise), care nu mai este în vigoare, căci a fost schimbată (Evrei 7.12), care Duhul Sfânt a stabilit că au rămas valabile și pentru creștini!
► Din cele de mai sus am aflat că Duhul Sfânt a stabilit că au rămas valabile și pentru creștini, DOAR un număr de patru, dintre poruncile aflate în legea veche (adică legea lui Moise), care nu mai este în vigoare, căci a fost schimbată (Evrei 7.12)!
► Având în vedere faptul că în Isaia 56.6-7, citim că evreii și “străinii” respectivi care vor păzi sabatul, vor aduce “arderi de tot şi jertfe”, constatăm că versetele respective nu se referă nici într-un caz la creștinii care trăiesc în perioada harului, întrucât aceste ritualuri nu mai sunt în vigoare în perioada harului (Isaia 1.11-14; 66.3; Ier. 6.20; Amos 5.21-22).
► În Col. 2.16-17, apostolul Pavel a scris astfel: “Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare…”, iar în Evrei 10.1, apostolul Pavel a scris că Legea “are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor”.
► Având în vedere faptul că apostolul Pavel s-a referit la “sabat”, ca fiind o “umbră a lucrurilor viitoare” (Col. 2.16-17), și că Legea “are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor”, constatăm că versetele Isaia 56.1-8, fac parte dintr-o proorocie referitoare la ce se va întâmpla în viitor la Ierusalim (Isaia 1.1). Biblia ne arată că Domnul Isus Hristos va domni (Apoc. 19.15) împreună cu Biserica Sa (Dan. 7.27; Apoc. 2.26-27; 3.21) pe Pământ (Zah. 14.4,9; Apoc. 5.10), la Ierusalim (Is. 24.23; Ier. 3.17; Zah. 14.16-17), o perioadă de o mie de ani (Apoc. 20.4-7). Desigur că este vorba de acei străini de poporul Israel, care vor desfășura acele activități la Ierusalim.
*
♥ EXEGEZĂ PE VERSETELE Isaia 66.22-24
► O traducere corectă a versetelor Isaia 66.22-24, este următoarea: “Căci precum cerurile noi şi pământul nou, pe care le voi face, vor rămâne înaintea mea, spune DOMNUL, tot astfel sămânţa şi numele vostru vor rămâne. Şi se va întâmpla, de la o lună nouă la alta şi de la un sabat la altul, toată făptura va veni să se închine înaintea mea, spune DOMNUL. Şi vor ieşi şi vor privi peste trupurile moarte ale oamenilor care au încălcat împotriva mea, căci viermele lor nu va muri, nici focul lor nu se va stinge; şi vor fi de dispreţ pentru toată făptura.”.
► Dat fiind faptul că versetul Isaia 66.23, este tradus de către Cornilescu, astfel: “În fiecare lună nouă şi în fiecare sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul.”, unii au impresia că, în viitor toţi oamenii vor păzi sabatul.
► Făcând o exegeză teologică corectă (respectând toate regulile hermeneuticii), adică analizând contextul versetelor Isaia 66.22-24, vom constata următoarele:
► Versetele Isaia 66.22-24, fac parte dintr-o proorocie referitoare la ce se va întâmpla în viitor la Ierusalim. Biblia ne arată că Domnul Isus Hristos va domni (Apoc. 19.15) împreună cu Biserica Sa (Dan. 7.27; Apoc. 2.26-27; 3.21) pe Pământ (Zah. 14.4,9; Apoc. 5.10), la Ierusalim (Is. 24.23; Ier. 3.17; Zah. 14.16-17), o perioadă de o mie de ani (Apoc. 20.4-7). Desigur că este vorba de acei străini de poporul Israel, care vor desfășura acele activități la Ierusalim.
► În Isaia 66.24, se face referire la oamenii care vor trăi atunci pe pământ. Acei oameni vor privi la trupurile moarte (Apoc. 19.21) ale oamenilor care au fost adunați de către “fiară”, pentru “ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.” (Apoc. 19.19), adică cu Domnul Isus Hristos și cei care-L vor însoți, când va veni a doua oară pe pământ.
► Analizând cuvintele: “… de la o lună nouă la alta şi de la un sabat la altul, toată făptura va veni să se închine înaintea mea, spune DOMNUL.”, constatăm că nu este vorba de o închinare DOAR în zilele de lună nouă și în zilele de sabat, cum au unii impresia. Evident că aceste cuvinte se referă la TOATĂ perioada de timp cuprinsă între o lună nouă și următoarea lună nouă, şi desigur, la TOATĂ perioada de timp cuprinsă între un sabat la următorul sabat. Evident că și bunul simț ne spune că, ar fi și absurd ca, dacă acum, în perioada harului, când creștinii trebuie să se roage neîncetat (1 Tes. 5.17), nu numai în ziua de sabat (adică în ziua nelucrătoare), în mia de ani, când Domnul Isus Hristos va domni (Apoc. 19.15) împreună cu Biserica Sa (Dan. 7.27; Apoc. 2.26-27; 3.21) pe Pământ (Zah. 14.4,9; Apoc. 5.10), la Ierusalim (Is. 24.23; Ier. 3.17; Zah. 14.16-17), oamenii să se închine doar în fiecare lună nouă şi în fiecare sabat, adică atât de rar!
*
♥ APOSTOLUL PAVEL DESPRE SABAT
► Pe lângă învățătura Domnului Isus Hristos (Matei 17.5), primii creștini “stăruiau în învăţătura apostolilor” (Fapte 2.42).
►Apostolul Pavel ne învață astfel: “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. … Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.” (Romani 14.5-6).
► Deci acei creștini care nu fac deosebire între zilele săptămânii, pentru Domnul nu o fac, și deci nimeni nu trebuie să judece pe un creștin, cu privire la o zi de sabat (Col. 2.16).
► Pentru a accentua faptul că Dumnezeu a abrogat porunca referitoare la ţinerea sabatului (Isaia 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv ţinerea sabatului (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6), și odată cu această abrogare, Dumnezeu a mai abrogat şi alte porunci referitoare la ţinerea sărbătorilor, precum şi cele referitoare la ceremonii (Is. 1.11-14; 66.3; Ier. 6.20; Amos 5.21-22), apostolul Pavel a scris astfel: “Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.” (Gal. 4.9-10).
♥ Obs.
► Doar din simplul fapt că apostolul Pavel mergea în zilele de sabat la sinagogă (F. A. 13.14-44; 17.1-2; 18.4), pentru a predica, nu putem deduce nici într-un caz, că apostolul Pavel ținea sabatul!
► Motivul absolut evident, pentru care apostolul Pavel mergea în zilele de sabat la sinagogă, pentru a predica, rezultă DOAR din faptul că, astfel el avea posibilitatea ca să-i întâlnească pe evrei la sinagogă în sabat (căci în celelalte zile lucrau), iar evreii obişnuiau, ca în zilele de sabat să meargă la sinagogă și să citească pasaje din cărţile lui Moise şi din cele scrise de către prooroci (F. A. 13.27; 15.21).
*
♥ EXISTĂ OARE POSIBILITATEA, CA ORICE OM, INDIFERENT DE ZONA GEOGRAFICĂ UNDE LOCUIEȘTE, SĂ ȚINĂ SABATUL?
♥ DIN CELE DE MAI JOS, SE OBSERVĂ CĂ RĂSPUNSUL LA ACEASTĂ ÎNTREBARE ESTE: CATEGORIC NU!
♥ ÎN CE INTERVAL DE TIMP, LI SE PORUNCISE EVREILOR SĂ ȚINĂ SABATUL?
► Dumnezeu le-a poruncit evreilor, ca să ţină ziua de sabat, exact în intervalul de timp de douăzeci şi patru de ore, care se scurgea între începutul a două seri consecutive (Lev. 23.32).
► Este evident faptul că, porunca de a ține ziua de sabat, în intervalul de timp de douăzeci şi patru de ore, care se scurgea între începutul a două seri consecutive (Lev. 23.32), nu se putea aplica tuturor oamenilor, și deci nu este posibil de a fi îndeplinită de către orice om. Orice elev ar fi trebuit să afle de la geografie că, în toate acele zone geografice care se află în jurul polilor Nord şi Sud, intervalul de timp scurs între începutul a două seri consecutive, nu are întotdeauna douăzeci şi patru de ore.
► Noaptea polară, care se întâlnește în zonele geografice situate dincolo de cercul polar, poate dura până la 6 luni (o jumătate de an), cum se întâmplă și în Groenlanda, cea mai mare insulă de pe Terra.
► De exemplu, în orașul Utqiaġvik (care s-a numit Barrow), noaptea polară are șaizeci și patru de zile de întuneric, adică peste două luni. Orașul Barrow, din Alaska, se află situat în cel mai nordic punct din SUA, la 2000 km la sud de Polul Nord.
♥ Din cele de mai sus, rezultă în mod clar că, dacă un om ar dori să țină sabatul, în pofida faptului că Dumnezeu a abrogat porunca referitoare la ţinerea sabatului (Is. 1.13), făcând chiar să înceteze efectiv ţinerea sabatului (Osea 2.11; Pl. Ier. 2.6), nu ar putea să țină sabatul, datorită zonei geografice unde trăiește! Deci, Dumnezeu nici măcar nu ar fi putut să dea porunca sabatului pentru orice om, indiferent de zona geografică unde omul trăiește!
*
♥ ATENȚIE!
LEGEA LUI MOISE NU LE ESTE ADRESATĂ CREȘTINILOR, CI A FOST ADRESATĂ DOAR EVREILOR CARE AU TRĂIT ÎN PERIOADA VECHIULUI TESTAMENT
♥ URMEAZĂ DEMONSTRAȚIA, STRICT BIBLICĂ, A ADEVĂRULUI ENUNȚAT MAI SUS.
► Întrucât “TOT ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege” (Rom. 3.19), iar creștinii NU sunt sub Lege (Rom. 6.14-15; Gal. 5.18; 1 Cor. 9.20), TOT ce spune Legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9:11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15:5; 28:23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28) NU le este adresat creștinilor.
► Întrucât TOT ce spune Legea lui Moise, NU le este adresat creștinilor, creștinii NU au obligația de a ști ceea ce NU le este adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), adică Legea lui Moise.
► Întrucât creștinii nici măcar NU au obligația de a ști ceea ce NU le este adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), este evident că nu au cum să împlinească ceva ceea ce nu știu, adică ceea ce spune Legea lui Moise (1 Împ. 2.3; 2 Împ. 23.25; 2 Cron. 23.18; 30.16; Ezra 3.2; 7.6; Daniel 9:11,13; Maleahi 4.4; Luca 2.22; 24.44; Ioan 7.23; F. A. 13.39; 15:5; 28:23; 1 Cor. 9.9; Evrei 10.28).
► Biblia ne arată foarte clar că Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise, care stătea la baza legământului cel vechi (Evrei 8.13), și care a fost în vigoare în vechime (Matei 5.21,27, 33), a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7.12).
► Întrucât Legea veche (Rom. 7.6) a fost SCHIMBATĂ (Evrei 7.12), creștinii nu sunt sub Legea veche (Rom. 7.6), adică Legea lui Moise, ci sunt sub Legea lui Hristos (1 Cor. 9.21; Gal. 6.2).
*
♥ OARE, CREȘTINII AUTENTICI TREBUIE SĂ CUNOASCĂ ÎN MOD OBLIGATORIU, TEXTUL BIBLIC: EXOD 20.1-17, CARE CONȚINE CELE ZECE PORUNCI?
► BIBLIA NE ARATĂ ÎN MOD CLAR CĂ, CELE ZECE PORUNCI, FAC PARTE DIN LEGEA LUI MOISE, CARE NU LE ESTE ADRESATĂ CREȘTINILOR (Rom. 3.19; 6.14-15; Gal. 5.18; 1 Cor. 9.20), CI A FOST ADRESATĂ DOAR EVREILOR CARE AU TRĂIT ÎN PERIOADA VECHIULUI TESTAMENT!
► Întrucât în demonstrația de mai sus, am văzut în mod clar că TOT ce spune Legea lui Moise, NU le este adresat creștinilor, și, deci creștinii NU au obligația de a ști ceea ce NU le este adresat, adică ceea ce spune Legea veche (Rom. 7.6; Evrei 8.13), adică Legea lui Moise, și astfel, nu au cum să împlinească ceva ceea ce nu știu, se poate pune următoarea întrebare:
*
♥ DE UNDE CUNOSC TOTUȘI, CREȘTINII AUTENTICI, NOUĂ DINTRE CELE ZECE PORUNCI, MENȚIONATE ÎN: EXOD 20.1-17?
► În pofida faptului că decalogul face parte din Legea lui Moise, care nu le este adresată creştinilor (Rom. 3.19; 6.14-15; Gal. 5.18), există oameni care se declară creştini, care sunt preocupaţi de a afla răspunsul corect la întrebarea: oare creştinii trebuie să împlinească şi decalogul?
► Unii oameni consideră că decalogul are un statut special în raport cu celelalte porunci din Legea lui Moise. Totuşi, Sfânta Scriptură nu tratează cele zece porunci în mod distinct, ci împreună cu toate celelalte porunci şi legi date evreilor de către Dumnezeu prin Moise. Astfel, în Exod 24.12, citim că pe cele două table de piatră date lui Moise, Dumnezeu a scris Legea şi poruncile, adică toate cuvintele legământului Său cu evreii, unde erau incluse toate poruncile şi legile de natură: ceremonială, sanitară, civilă, morală, juridică, printre care se aflau şi cele zece porunci (Exod 34.27-28). Desigur că legământul cel vechi (Lev. 26.45; Evrei 8.13) făcut de către Dumnezeu cu evreii, avea la bază toate (Exod 24.3-4,7; 34.27) poruncile şi legile pe care le-a dat Dumnezeu evreilor prin Moise.
► Pentru a împlini porunca dată de către Dumnezeu-Tatăl, de a asculta de Domnul Isus Hristos (Matei 17.5), este evident că orice creştin autentic trebuie să respecte toate acele porunci, care au fost enunţate de către Domnul Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi toate acele mesaje ale Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.
► Întrucât cei dintâi creştini “stăruiau în învăţătura apostolilor”, orice creştin autentic trebuie să respecte şi acele porunci care au fost enunţate de către apostolii Domnului Isus Hristos în aceiaşi formă cu cele din decalog, precum şi acele mesaje ale apostolilor Domnului Isus Hristos, care conţin învăţături aflate într-o strânsă conexiune cu unele porunci din decalog.
► Cu excepţia poruncii numărul 4, care se referă la ziua de odihnă, toate celelalte nouă porunci ale decalogului, se regăsesc printre poruncile şi mesajele enunţate atât de către Domnul Isus Hristos, cât şi de către apostolii Săi (1 Ioan 4.6).
*
În cele de mai jos sunt enunţate poruncile din decalog, împreună cu poruncile care au fost enunţate de către Domnul Isus Hristos, sau de către apostoli, care, fie sunt identice cu cele din decalog, fie sunt învăţături care sunt în strânsă conexiune cu cele din decalog.
► Porunca numărul 1: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Exod 20.2-3) - Matei 4.10; 5.16; 6.6,9; 23.9; Marcu 12.29; Ioan 10.34; 17.3; 1 Cor. 8.5-6; Gal. 4.8.
► Porunca numărul 2: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” (Exod 20.4-6) - Matei 4.10; 6.24; Luca 4.8; Ioan 4.23-24; F. A. 17.29; Rom. 1.22-23,25; 1 Cor. 8.4; 10.7,14; 1 Petru 4.3; 1 Ioan 5.21; Apoc. 9.20; 15.4; 21.8; 22.15.
► Porunca numărul 3: “Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” (Exod 20.7) - Matei 6.7,9; Ioan 12.28; Rom. 2.19; Apoc. 3.8; 11.18.
► Porunca numărul 4: “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exod 20.8-11) - nu este amintită nicăieri în Noul Testament, întrucât a fost abrogată de către Dumnezeu.
Abrogarea poruncii de ținere a sabatului, rezultă cu claritate din versetele următoare:
- “Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” (Is. 1.13);
- ”Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei, şi toate praznicele ei” (Osea 2.11);
- “Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi sabatul” (Pl. Ier. 2.6).
► Porunca numărul 5: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20.12) - Matei 15.4; 19.19; Marcu 7.10; 10.19; Luca 18.20; Ef. 6.2.
► Porunca numărul 6: “Să nu ucizi.” (Exod 20.13) - Matei 5.21-26; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20.
► Porunca numărul 7: “Să nu preacurveşti.” (Exod 20.14) - Matei 5.27-28,31-32; 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9.
► Porunca numărul 8: “Să nu furi.” (Exod 20.15) - Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9; Ef. 4.28.
► Porunca numărul 9: “Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” (Exod 20.16) - Matei 19.18; Marcu 10.19; Luca 18.20; Rom. 13.9.
► Porunca numărul 10: “Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău” (Exod 20.17) - Matei 5.28; Ioan 8.44; Rom. 13.9,14; Gal. 5.16; 2 Tim. 2.22; 1 Petru 1.14; 2.11.
♥ Amin!