Jud. 11.29-33 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad; şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. Iefta a făcut o juruinţă Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va fi închinat Domnului şi-l voi aduce ca ardere de tot.” Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, şi Domnul i-a dat în mâinile lui. Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
Dacă Iefta ar fi pierdut războiul şi-ar fi câştigat-o pe fiica sa. Un proverb spune că nu poţi să fii câştigător pe toate planurile. Chiar Domnul Isus spune că mai întâi renunţăm la viaţa aceasta ca s-o câştigăm pe cea veşnică. Nu vreau să intru în această controversă cu privire la jertfirea fiicei lui Iefta. Să luăm de la Iefta ceea ce scriitorul Epistolei către Evrei consideră lucrul cel mai important, şi anume credinţa sa în Dumnezeul lui Israel, chiar dacă el crescuse în ţara Tob. (Evrei 11.32) Credinţa lui Iefta este pusă pe aceeaşi treaptă cu credinţa lui Samson, Ghedeon, David şi alte personaje biblice proeminente. Ori în afară de Domnul Isus niciun om de pe acest pământ n-a trăit fără păcat. Deci şi Iefta a avut greşelile şi păcatele sale în legătură cu făgăduinţa sa de care i-a părut foarte rău în cele din urmă. Totuşi cel mai înalt pisc spiritual al vieţii sale este credinţa că Dumnezeu ascultă rugăciunea şi-i va da biruinţă asupra duşmanilor lui Israel. El fusese respins de fraţii săi şi atunci când fusese chemat în fruntea armatei a avut o mică răfuială cu aceşti contestatari. El nu s-a bazat pe oameni, ci pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Putem să-i avem pe oameni de partea noastră, dar dacă Dumnezeu ni Se face vrăjmaş atunci va fi vai de noi. Dacă va fi invers şi Dumnezeu ne aprobă şi ne însoţeşte în lucrarea Sa, nu mai contează ce spun oamenii. Credinţa înseamnă să-ţi asumi toate riscurile de dragul lui Dumnezeu şi pentru scopurile Împărăţiei Sale. Prin credinţa în Isus câştigăm biruinţa asupra lumii despre care El ne-a spus: „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”