Psalm

Doamne Tu ce mare eşti
Cu lumina Te-nveleşti
Cerul ca un cort întinzi
Pe toţi Doamne ne cuprinzi

Eşti nemărginit de mare
Apele Doamne-s a Tale
Pământul îţi e altarul
Din nori Doamne îţi faci carul

Pe aripi de vânt Tu mergi
Pe la toţi Doamne alergi
Din vânturi Tu âţi faci soli
Şi din flăcări slujitori

Doamne Tu toate le ţii
Pământul pe temelii
Fără sfântă voia Ta
El nu se va clătina

Pe el l-ai acoperit
Adâncul l-ai învelit
Apele stăteau pe munţi
Intre ele ai pus punţi

La ameninţarea Ta
Apele toate-or pleca
Glasul Tău l-au auzit
De Tine ele-au fugit

S-au suit s-au coborât
Până unde-ai hotărât
Fără tine nu apar
Le-ai pus Doamne un hotar

Izvoare ţâşnesc din văi
Munţii Doamne sunt ai Tăi
Priuntre munţi ape se scurg
S-adapi fiarele-n amurg

In munţi ai pus păsărele
Glasul lor în ămurele
Din locaşul Tău înalt
Apa-n munţi Tu ai lăsat

Pentru vite iarbă creşti
Pentru om te îngrijeşti
Tu şti a noastre nevoi
Ingrijeşti Doamne de noi

Tu dai vin ce înveseleşte
Pâinea care ne întăreşte
Unt ce înfrumuseţează
Din pământ hrană-n amiază

Prin munţi copaci ai sădit
In copaciu mult ciripit
Munţii Doamne-s pentru ţapi
Pe ei Doamne Tu-I adapi

Ai făcut Doamne de toate
Luna vremile s-arate
Ai făcut Tu soare, lună
Şi când ele să apună

Tu duci noaptea pe pământ
Tu Doamne doar Tu eşti sfânt
Eşti nemărginit de mare
Tu puni fiarele-n mişcare

Puii de lei îţi mugesc
Hrană-ţi cer Doamne ceresc
Iar când soarele apare
Le duci Doamne la culcare

Omul scoala spre a lucra
Toată ziua-n munca sa
Lucruri ai făcut Tu bune
Toate cu înţelepciune

Marea ai făcut-o mare
In ea-I puis veţuitoare
Pe ea tu o scalzi în soare
Pe ea pus-ai corăbioare

Toţi Te-asteaptă Domn ceresc
Le dai hrana şi-o primesc
Deschizi mâna , se satură
Ascunzi faţa şi tremură

De-atingi munţi fac fum, jar
La privirea Ta tresar
In veci ţine slava Ta
Eu în veci te-oi lăuda