Luca 3.21-22 După ce a fost botezat tot poporul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Rugăciunile Noului Testament se deosebesc de cele din Vechiul Testament pentru că acum Hristos Însuşi este implicat ca Fiu al omului în rugăciune. Vedem cu ocazia botezului în apă smerenia Domnului Isus care a rămas cel din urmă pentru botez când, de fapt, putea să fie El primul. Dar să nu uităm că El a venit la poporul Său ca Rob al tuturor. Aici se află secretul adevăratei măreţii. La rugăciunea lui Isus cerul se deschide şi coboară Duhul Sfânt în chip trupesc ca un porumbel, simbol al păcii şi purităţii absolute. Glasul Tatălui ceresc a spintecat văzduhul acelei zile măreţe şi L-a confirmat pe Isus ca Mesia al Israelului. Domnul Isus a primit astfel semnalul de începere a misiunii mesianice pentru care venise. Alt evanghelist vorbeşte şi despre smerenia lui Ioan Botezătorul care n-a acceptat cu uşurinţă să-L boteze pe Isus. O singură raţiune l-a convins: neprihănirea lui Dumnezeu.