Mat. 8.1-4 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, vreau, fii curăţit! ~&."_~ Şi îndată lepra lui a fost curăţită. Apoi i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te şi te arată preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”

Rugăciunea acestui lepros a izvorât din credinţa că Isus este Mesia cel aşteptat de Israel. Ca lepros omul acela era o persoană necurată şi n-avea voie să se apropie de Isus şi nici de alţi oameni fără să calce prevederile Legii ceremoniale. Mai întâi el s-a închinat înaintea Domnului şi I-a cerut să-l vindece prin puterea Sa, cu condiţia ca Isus să fie de acord. Faptul că leprosul a fost vindecat înseamnă că dpdv istoric şi profetic Mesia a venit în Israel. Atât prin atingerea mâinii lui Isus cât şi prin cuvântul Lui vindecarea s-a făcut pe loc. Restricţia ulterioară pusă de Domnul Isus acestui lepros vindecat, prin credinţa lui în Mesia, are legătură cu respectarea Legii lui Moise prin care preotul respectiv trebuia să primească această mărturie că Mesia este prezent în poporul lui Dumnezeu şi leproşii se vindecă. O astfel de mărturie este în măsură să ne facă mulţumitori faţă de Dumnezeu care Îşi respectă promisiunile făcute lui Israel şi astfel să avem în continuare credinţa că Domnul Îşi va respecta Legământul cu Avraam, Isaac şi Iacov.