Luca 11.5-13 Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte”; şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă ridic să-ţi dau pâini” – vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va ridica şi-i va da tot ce-i trebuie. De aceea şi Eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Pilda celor trei prieteni zugrăveşte valoarea şi necesitatea stăruinţei după Duhul Sfânt, promisiunea Tatălui ceresc pentru ucenicii lui Hristos. Primul care I-a amintit Tatălui această măreaţă promisiune a fost chiar Domnul Isus Hristos care le-a spus ucenicilor: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să râmână cu voi veşnic; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Ioan 14.16-17) Prin faptul că primul prieten din pildă,"unul dintre voi", n-a apelat la un străin, ci la alt prieten pentru nevoile sale, am putea spune că, într-un anumit sens, acesta Îl reprezintă parţial pe Domnul Isus, în sărăcia Sa umană, dar care prin rugăciunile şi bogăţia Duhului Sfânt îi poate îmbogăţi pe mulţi care Îl caută cu credinţă. Apoi timp de zece zile, după Înălţare, ucenicii s-au rugat stăruitor şi L-au aşteptat pe Duhul Sfânt în Ierusalim. Când Duhul Sfânt S-a coborât în ziua Cincizecimii a luat fiinţă Biserica lui Hristos. Luca precizează în textul de mai sus că Duhul Sfânt trebuie cerut şi Tatăl Îl va da cu plăcere celor ce I-L cer. Cuvintele cheie ale pildei sunt date de expresia „totuşi, măcar” prin care evanghelistul contrastează tăria stăruinţei în rugăciune, care ţine de zel şi perseverenţă, cu harul lui Dumnezeu care nu ţine cont de meritul cuiva atunci când îi dă acestuia Duhul Sfânt. Creştinul care cere Duhul cu înflăcărare îşi poate face impresia că Dumnezeu l-a ascultat din pricina perseverenţei sale. De fapt, stăruinţa pregăteşte vasul în care Domnul Isus, Botezătorul, toarnă Duhul harului Său. Cererea pentru botezul cu Duhul Sfânt este cea mai importantă cerere pentru că deschide accesul la toate comorile ştiinţei şi înţelepciunii lui Dumnezeu, şi la resursele puterii de a fi martorul lui Hristos aici pe pământ. Am putea spune, fără să exagerăm câtuşi de puţin, că cererea Duhului este cererea tuturor cererilor pentru că puterea împlinirii Legii lui Dumnezeu îşi are originea în prezenţa Mângâietorului promis în viaţa creştinului. Domnul îşi încurajează ucenicii şi-i motivează astfel la acest fel de rugăciune prin trei imagini deosebit de sugestive: să vii la Dumnezeu cu o cerere personală verbală, să-L cauţi pe Dumnezeu-Duhul Sfânt, şi să baţi în uşa îndurării Lui. Noi ştim din Evanghelie că Uşă unică este Domnul Isus în Numele căruia suntem aşteptaţi să cerem Duhul Sfânt. Pilda se încheie cu o evocare convingătoare a relaţiei dintre un tată şi fiul său. Fiul poate să-i ceară tatălui său o pâine (una din cele trei amintite în naraţiune), un peşte sau, de ce nu, chiar şi un ou. Dumnezeu a pus viaţa Sa în noi şi El o întreţine cu pâinea Cuvântului, cu peştele care reprezintă simplitatea vieţii sau cu acel ou care se poate referi la continuitatea ei. Când însă oamenii resping oferta Domnului Isus din cuvântul Evangheliei ei vor primi de la cel rău o inimă împietrită în locul pâinii care hrăneşte nu numai inima, ci chiar întregul trup. Necredinţa îi face pe fiii neascultării să primească un şarpe în locul unui peşte, şarpele simbolizându-l pe diavolul care s-a strecurat în grădina Edenului travestit într-un şarpe. Dacă oul se poate referi la continuitatea vieţii, în schimb scorpionul înseamnă otrăvirea şi suprimarea vieţii. Iată cât de important este să căutăm Faţa lui Dumnezeu şi să cerem umplerea cu puterea Duhului Sfânt pentru a trăi o viaţă victorioasă împotriva păcatului.