Ioan 6.32-34 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
Isus este Pâinea lui Dumnezeu, dar iudeii din timpul Său Îi cereau pâinea pentru trup. Exact ca femeia din Samaria: Domnul Isus îi oferea apa vieţii veşnice iar ea credea că este vorba de apa pentru care venea zilnic s-o scoată din fântâna lui Iacov. Ceea ce le spunea Domnul Isus e faptul că mana pe care strămoşii lor au mâncat-o în pustiu era una destinată trupului de carne şi foamei fizice. Sufletul omenesc se hrăneşte cu o altfel de hrană, o hrană spirituală, şi aceasta o aduce prin jertfa de pe cruce Mielul lui Dumnezeu. Viaţa pe care ne-o aduce trupul Său jertfit pe cruce este viaţa veşnică prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu. „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3.16) Moise n-a fost decât un prototip al lui Hristos, iar Legea este îndrumătorul nostru către Mielul lui Dumnezeu, jertfa supremă de pe Golgota. Dumnezeu să deschidă ochii oamenilor de astăzi, prin Duhul Sfânt, ca să perceapă nevoia mântuirii lor prin credinţa în Numele lui Isus, singurul Nume în care ne este dată mântuirea prin har, prin credinţă. Ea include trecutul prin iertarea de păcate, prezentul prin eliberarea de puterea păcatului şi viitorul glorios prin eliberarea din prezenţa pentru totdeauna a păcatelor când Biserica va ajunge, după Răpire, în Casa Tatălui ceresc. Aleluia! Maranata!