Fapte 13.2-3 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

Biserica din Antiohia Siriei împlinea porunca Domnului cu privire la rugăciunea pentru lucrătorii marelui seceriş. După cum există doi Mângâietori, Unul în cer la dreapta Tatălui şi celălalt în Duhul Sfânt prezent peste Biserică, şi în / sau cu fiecare credincios, tot aşa este şi cu Domnul secerişului, Unul la dreapta lui Dumnezeu, Celălalt cu credincioşii pentru a-i călăuzi în tot adevărul. În această calitate Duhul Sfânt a ordonat Bisericii din Antiohia să-i ordineze pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea de evanghelizare a neamurilor. Tocmai venise startul pentru ca porunca Marii Însărcinări să fie împlinită. Acest eveniment profetic s-a petrecut în timp ce liderii Bisericii slujeau Domnului şi posteau ca să poată primi revelaţiile voii lui Dumnezeu. Postul în acest context multiplică puterea rugăciunii prin care Dumnezeu dă o direcţie clară slujitorilor Evangheliei. A pune deoparte pe cineva din Biserică pentru o lucrare deosebită în câmpul Evangheliei înseamnă a-l declara sfânt şi a-l trimite ca ambasador al lui Hristos la cei nemântuiţi. Prin postul lor şi prin rugăciune membrii Bisericii devin co-părtaşi la această misiune, nu numai din punct de vedere sufletesc şi spiritual, ci chiar şi din punct de vedere financiar pentru acoperirea cheltuielilor de misiune. Când liderii Bisericii i-au binecuvântat pe cei doi punându-şi mâinile peste ei au preluat o parte din nevoile misiunii asupra întregii Biserici. Cel ce cheamă în lucrarea Evangheliei, prin Duhul Sfânt, este Domnul Isus şi El ne spune în predica de pe munte din Matei 6.33: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Astfel Barnaba şi Saul au fost lansaţi în prima călătorie misionară pe care evanghelistul Luca o povesteşte în Fapte 13.4 până la Fapte 14.8. Barnaba şi Saul s-au simţit datori să facă un raport bilanţier înaintea Bisericii cu privire la prima lor călătorie misionară printre neamuri. Astfel doctorul Luca scrie: „După venirea lor, au adunat Biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei. Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.” (Fapte 14.27-28)